#Cap5

37 1 0
                                    

Mesajul a pus sare pe rană.Nu mai aveam chiar pe nimeni,aşa zişii prieteni de ţigară m-au lăsat,prietenii de dinainte de a-i cunoaşte pe amicii de ţigară mă credeau ultima târfă.Profesorii însă spre uimirea mea mai aveau o speranţă.

Tata mă credea un îngeraş,în acel moment nu eram.Ştiu că această perioadă nu a fost deloc ok...am greşit împrietenindu-mă cu cine nu trebuie.Am plâns nopţi întregi pentru greşelile făcute.Dar degeaba că nu rezolvam nimic aşa.

Am nevoie de sprijin,vreau să mă întorc la vechea viaţă.Poate o să mai am o şansă.Dimineaţă tata vine la mine în cameră.

-Neaţaaa...Diana te-ai trezit?
-Da,tată.
-Am o surpriză pentru tine.Ia uite cine a venit!
-Mamaaaa!
-Neaţa,Diana!spune mama.
-Diana avem să-ţi spunem ceva.Ne-am împăcat!
-Serios?!Sunteţi cei mai buni părinţi din lume!!!

Cu părinţi nu ştiu cum s-a rezolvat,dar cu prietenii nu.Şi îmi pare nespus de rău.O prietenă veche de dinainte de anturaj,Claudia,m-a sunat.

-Alo...răspund eu tristă.
-Alo,Diana?
-Da eu sunt.
-Cum te mai simţi,nu mai ştiu nimic de tine de la o vreme.
-Păi o poveste lungă.i-am povestit tot
...
-Şi nu faci nimic?
-Ce să fac...zic eu tristă.
-Păi reintegrează-te...vrei să te ajut?
-Am uitat ce prietenă bună îmi erai,se pare că nu te-ai schimbat.

Cu ajutorul ei m-am reintegrat,a fost din nou cum era înainte.Doar că mă alesesem cu un viciu,fumatul...

AnturajulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum