Surdă mai e viața
Și nimic mai mult.
Trăiește tot ce-ți dă,
Că-ți dă să cari mult.Treci de departe-aproape,
De mâine și de ieri,
Ai tot ce-ți trebuie
Și ceea ce nu ceri.„Am tot ce-mi face bine.
S-am tot, îs fericită".
Și totuși golul negru
Nimic nu îl inundă.Nu știu cum
Și nici nu știu de ce,
Dar n-am găsit nimic
Din suflet să-l închid.Nu-i nici exterior,
Nu-i niciun obiect,
Nu-i nici antidot,
Nu prea pământesc.Gaura din suflet
Loc d-un suflet are,
Dar de ce chiar tu
Ești acela oare?Eu nu te-am ales,
Ba chiar nu te vreau,
Dar de ce doar tu
Îl umpli și-l destrami?Liniștea cu el
Și toată fericirea,
Nu e doar a mea,
E și-a ta vecia.Numai tu mă faci
Să sufăr cu suspine,
Și tot singur vezi
Sufletul din mine.Tot tu mă rănești,
Tot tu mă dobori,
Tot tu mă distrugi
Și tot tu mă reînnoi.Știu că ai durere
Și un gol, prea gol.
Știu ce simți, și-l umplu
Chiar de multe ori.Dar eu sunt aici.
Nu plec niciodată.
Nici sufletul meu
Nu te lasă baltă.Numai tu, de-al meu,
Te-ai descotorosi,
Doar ca să-ți faci rău
Și să nu mai fi.Minte-mă frumos,
Minte-i și pe toți.
Frică de întrebări
Puse fără rost.Toate-s importante,
Numa-n suflet nu.
Corpu' i-un dezastru,
Carne pentru tun.Nu ai cum să vezi,
Dar ai cum să simți
Golul cum îngheață
Cu suflet de venin.N-ai decât să-ncerci,
Să-l umpli n-ai să reușești,
Fiindcă de împins,
M-ai împins pe veci.Nimeni n-o să poată
Să-l umple-n locul tău,
Nimeni n-o să poată
Să ți-l umple-n locul meu.Sufletul i-un gol.
Te-așteaptă mereu.
Căci, cu toată ura,
Îl vindeci mereu.Mă rănești mereu și totuși...
Sufletu-mi i-al tău,
Și-așteaptă cu greu
Să-l umpli mereu.