Am fost Zei - Cartea Vampirilor

33. Cadoul regelui

Solomon a dat din cap afirmativ, ca încurajând-o pe soția lui să-mi vorbească. Lucrezia a revenit la mine.

-S-a pornit un zvon că dinastia este blestemată. Ultimele generații de regine au avut destine tragice. Au fost lipsite de orice putere diplomatică și ucise de regi. Apusul nostru rege, tatăl Luminăției Sale, ura femeile. Soția lui a fost ștearsă din istorie. Apusa regină, sora Luminăției Sale, a avut o viață grea și ea. Era...foarte diferită de Maiestatea Voastră. Regina Una era o persoană foarte emoțională, care nu se îngrijea de responsabilitățile sale. Tot ce făcea era să se bucure de o viață plină de comori. Asta, împreună cu zvonurile de infidelitate, i-au adus ura Luminăției Sale și, în final, sfârșitul. Nimeni nu o să vă spună asta, dar regina Una plănuia să fugă cu amantul ei, pentru că rămăsese grea cu el.

Am expirat adânc.

Ce bătaie de cap era asta. Puteam doar să-mi închipui cât de scandalos avea să fie asta pentru dinastie. Avea să se vadă imediat că acel copil nu era al regelui. Nici nu puteau să ascundă un astfel de lucru.

-De aceea, este îmbucurător pentru noi să avem o regină demnă ca Maiestatea Sa, mai ales după felul în care ați fost tratată.

Am rămas pe gânduri câteva momente bune.

-Atlantida a devenit casa mea. Îmi doresc ca lucrurile să se așeze pentru noi toți.

Mi-am ridicat privirea spre cei doi.

-Vă accept scuzele.

Am zâmbit ușor ironică în colțul gurii.

-Este în regulă pentru mine ca voi să vă adresați informal. Prințul Mahpyia, în schimb, este o altă poveste. Nu am de gând să mă apropii de el.

Solomon a dat din cap afirmativ.

-Este înțelept, mi-a răspuns.

Am rămas pe gânduri vreme de câteva momente, neștiind dacă puteam să întreb.

-Lucrezia, poți să faci ceva pentru mine?

A părut surprinsă.

-Ce pot face pentru Maiestatea Sa?

Ea era destul de des în preajma lui Zagreus.

-Luminăția Sa pare destul de...distras. Fii cu ochii pe el și asigură-te că își ține femeile departe de ochii publicului.

Am văzut cum expresia ei a devenit albă ca varul.

-Nu cred... Nu cred că este necesar, Maiestate, a zâmbit ea temătoare. Femei? Luminăția Sa nu s-ar putea preocupa cu astfel de lucruri cu o soție atât de frumoasă și capabilă.

Cât de stupid să cred că avea coloană vertebrală în ea. Zagreus mă evita și era cu capul în nori. Să nu mai spun de acele cearcăne pe care le avea fără să aibă extra lucru în program. Era clar că erau lucuri care-l nelinișteau. Mi-era teamă că acea roșcată pe care o avusese înainte era încă acolo și Zagreus să străduia să o ascundă de mine. Nu voiam să mă trezesc cu un astfel de scandal. Ar fi distrus totul înainte să pot stabiliza situația aici.

-Oricum spui tu, am spus vizibil dezaprobatoare. Te poți retrage. Și tu ești liber, Solomon. Poți reveni la începutul săptămânii viitoare.

Aveam senzația că nu avea să se sfârșească acolo.

În următoarele nopți nu aveam nicio idee dacă regele se aventurase sau nu în dormitorul matrimonial. Eu îmi dusesem viața în birou, între pregătirea plecării către imperiul Rah a servitorilor și a lui Solomon și Lucreziei. Eu și regele plănuisem să rămânem până mai târziu, dat fiind că ne puteam teleporta direct. Ceilalți, în schimb, nu beneficiau de astfel de lucruri. Magia nu permitea încă teleportarea, ci doar zborul.