La povești

La povești cu Ștefan

Dacă atunci cand m-am văzut cu Alexandra a rămas ca o punem de un grătar,astăzi,la doua săptămâni distanta planul s-a schimbat și cum știu ca urmeaza sa plece la mare,dar prima data face o oprire de cateva zile la Brașov,m-am urcat în masina si am luat drumul spre orașul unde se afla castelul lui Dracula. Asa ca,acum dupa 5 ore de condus si stat in trafic,am ajuns în piata sfatului,unde o aștept pe blonda,impreuna cu soțul ei si cu micuțul Eric.

Abia astept sa fac cunostinta cu cei doi bărbați din viata ei. Atat cu micuțul terorist asa cum ii spune ea,cat si cu Ștefan fiind ca am pus tara la cale cu soția lui,iar astăzi el o sa-mi acorde cateva minute ca să-mi răspundă la niște întrebări.

In timp ce ma plimb prin centrul orașului,ma uit atat la arhitectura lui,cat si la oamenii pe langa care trec ca sa o pot observa dinainte pe Alexandra,insa nu stiu cum se face,ca vreo 10 minute mai târziu in fâțâiala mea de colo colo prin jurul fântâni ce se găsește in mijlocul pieței sau prin fata bisericii arse,doua mâini imi acoperă ochii si un chicot de dracusor rasuna in ceafa mea.

-Dupa tine ma uitam!exclam zambind fiind ca știu cine se tine de glume in spatele meu.

-Te-am văzut de peste strada,raspunde tot chicotind,iar cand isi îndepărtează palmele si ma intorc cu fata spre ea,blonda ma îmbrățișează.

O strang la randul meu in brate si ne sarutam pe obraji,apoi aud un glas de copil prin apropiere care striga in gura mare „bebe"

Surad in timp ce intorc capul in directia respectiva,iar ea se apleaca putin in fata si deschide bratele,apoi un blondut cu ochi albastri vad cum isi elibereaza palma din prinsoarea unui bărbat si fuge in viteza spre ea. Ma prind imediat ca e vorba despre Eric si Ștefan,iar cand Alexandra il ridica pe micut in brate,vad cum sprâncenele lui se incrunta putin cand priveste in directia mea.

-Hiță!zice si ma uit intrebator la Alexandra.

-Asa zice el la fetita,ma lamureste si chicotesc incet.

-Buna Eric!il salut,iar el își inclina capul intr-o parte. Ma cheamă Adriana.

-Aria?intreaba si incuviintez amuzata din cap.

-Poti sa-mi spui si asa,zic,iar bărbatul de langa care Eric a fugit ajunge in dreptul nostru si chicoteste ușor in barba. Buna!zic si intind mana spre el. Sunt Adriana,sau cum tocmai mi-a spus Eric,pot sa ma prezint si drept,Aria.

Tipul mult mai înalt decât mine,imbracat relaxat,intr-un tricou simplu intr-o nuanta de albastru deschis si intr-o pereche de blugi inchisi la culoare,ma prinde de mana,iar in ochi ii apare o sclipire amuzata.

-Buna Aria,eu sunt Ștefan,zice si surad in directia lui.

-Ti-a spus Alexandra ca am câteva întrebări pentru tine?intreb in vreme ce-mi elibereaza mana.

-M-a pus la curent cu nebunia ei,raspunde si ma abțin sa nu rad.

-Iti place nebunia ei?vreau sa stiu si isi inclina capul usor intr-o parte si-n alta.

-Depinde in ce direcție o îndreaptă.

-Mai pe șleau vorbind,nu e incantat la fel ca mine,intervine Alexandra in discuție. Ștefan e un om foarte discret.

-Dar pentru mine ai sa faci o excepție de data asta,nu?intreb si ma uit la el cu niște ochi de cățeluș.

Isi musca interiorul buzei de jos si vad ca se abține sa nu rada.

-Daca nu mi-ar fi spus ca ii place de tine foarte mult si ca ii esti draga,nu cred ca as fi facut-o. Am mai răspuns o data la cateva întrebări si am crezut ca e suficient. Nu sunt eu în masura sa dau nici sfaturi si nici nu sunt omul care sa îmi pun pe tapet viata personala. Ceea ce bine-nțeles ca inimioara mea nu a făcut o data ce a scris cartea despre noi doi.