La povești

La povești cu Anastasia

Dacă în urma cu 2 zile ma aflam pe terasa unui restaurant din București ca sa fac un podcast cu Darius,astăzi ma aflu în parcul Herăstrău si o astept pe Anastasia ca sa-mi răspundă la cateva întrebări.
Fiind ca nu a putut sa vina ieri la întâlnire din lipsa de timp pentru ca m-am trezit prea din scurt sa o invit si pe ea la o sesiune de întrebări și răspunsuri,a trebuit sa mai raman putin prin capitala ca sa-mi pot face damblaua,asadar,astăzi o sa mi-o duc la bun sfarsit,iar dupa ce ziua se încheie,mâine in zori am sa conduc spre casa si-am sa ma gândesc care dintre personajele Alexandrei o sa fie supus in continuare curiozitătilor mele. Dar pana atunci,bag mana in buzunarul de la pantalonii scurți ca sa-mi scot telefonul si-l deblochez ca sa-i dau un mesaj Anastasiei.

"Eu am ajuns. Sunt pe la intrare. Caut un loc pe la umbra ca sa putem vorbi. Cand ajungi?"

Trimit mesajul,dupa imi invart ochii prin parc si pasesc pe una dintre alei ca sa găsesc un loc mai ferit de ochii lumii.
Ma asez pe o banca la umbra unui copac atunci cand o găsesc si privesc rondurile de flori ce sunt plantate de la intrarea în parc pana la ieșirea din el.
Gandurile incep sa-mi joace prin cap imediat ce privirea imi devine goala și un zambet viclean imi curbeaza de la sine buzele cand ideea de a ma întâlni data viitoare cu Țepeș ma incanta la maxim.
"N-am cum sa ma bag in universul fascinant si magic al Alexandrei,iar eu sa nu incep cu personajul meu favorit."
Chicotesc in urma ideii,dupa clipesc des ca sa-mi revin complet in simturi si-mi cobor cateva clipe mai tarziu ochii pe telefonul ce-mi vibrează intre degete.
Raspund inainte sa-l duc la ureche și imediat aud un glas putin ragusit de femeie.
-Pe unde mai exact ești?intreaba Anastasia si tușește o data inainte sa-i raspund.

-Pe partea stanga cum intri în parc. Am in apropierea mea o statuie cu o căprioară,iar langa ea e un fel de fantana arteziana.
-Ah! Hai ca stiu unde ești,vin imediat,zice inainte sa-mi închidă si imi mut ochii spre intrarea în parc,iar printre oamenii ce se plimba agale,vad o bruneta cum grăbește pasul fix spre mine.
Ii fac cu mana fiindca stiu ca este vorba despre "micuta vagaboanta",iar ea zambeste in coltul gurii in directia mea.
-Buna!ma saluta de cum ajunge langa mine si ma ridic de pe banca doar ca sa o sarut pe obraji.
O salut la randul meu,dupa amândouă ne asezam pe banca si isi scoate din geanta un pachet de șervețele.
-Stai mai departe de mine fiindca sunt răcită,replica pe un ton ragusit inainte sa-si sufle mucii. Nu știu cum am reușit performanta sa răcesc pe timp de vara. De la mijlocul lui August ma tine și nu-mi mai trece. Bag ceva in gripa asta sau ce dracu o mai fi ea,continua dupa arunca servetelul in coșul de gunoi de langa banca.

-Se zice ca doar oamenii sănătoși răcesc vara,raspund cu un zambet cald pe buze și nu ma departez de ea fiindca nu imi e frica daca am sa răcesc.
"De obicei nu sunt atat de sensibila,dar daca e sa i-au virusul de la ea,aia e. N-a crapat nimeni de la o raceala."
-Noroc ca nu mai e nebunia cu pandemia,altfel ma luau astia de pe strada daca ma auzeau in ce hal tușesc.
-O fi si de la tigari,zic si ridica nepăsătoare din umeri.
-Probabil,dar n-am cum sa le las. Fumez de prea mult timp ca sa renunt acum la ele.
Nu zic nimic fiindca nu sunt în masura sa-mi dau cu părerea. Fiecare are dreptul sa facă ce vrea. Eu nu fumez,dar nu ma deranjează dacă cineva o face langa mine.
-Bine...spun in schimb si imi cobor ochii pe telefon. Esti gata?intreb,iar ea scoate un,aha printre buze.
Deblochez ecranul,dupa intru in fișierul unde am salvat toate curiozitățile mele cu privire la ea si ochii mi se fixează pe a treia intrebare din lista.

-Am sa încep cu ceva simplu,replic in vreme ce revin cu privirea pe ea.
Bruneta cu parul lung pana in dreptul umerilor si imbracata intr-o rochie in stil rock si intr-o nuanță de albastru inchis ce are cateva tinte in zona umerilor,ma îndeamnă cu ochii ei albastri sa continui.
-Crezi in soarta sau destin?
Pufneste amuzata.
-Daca n-as crede atunci n-as avea o explicație pentru tot ce s-a întâmplat pana acum in viata mea.
Zambesc.
-Atunci ca sa intram vorba aia in paine cum trebuie,vreau sa stiu următorul lucru. Având în vedere ca făceai parte din inalta societate datorita familiei in care te-ai născut,ai ales sa nu stai la masa cu toti snobii asa cum ii denumeai in carte si te-ai pozitionat singura de cealalta parte a baricadei.
-Asa...
-Ma interesează sa știu dacă ai avut vreodată in gand la un moment dat sa renunti,lăsând la o parte incidentul acela nefericit care te-a fortat sa o faci.