La povești

La povești cu Alexandra 2

Dacă vara tot e pe sfârșite,iar Ale mai are doar câteva zile de concediu,am rugat-o sa faca o oprire pe la mine in drumul ei spre Sighișoara. Asadar,cand a ajuns pe autostrada soarelui,mi-a dat mesaj si de atunci m-am pregătit pentru următorul podcast.
Am facut un dus rapid fiindca ma lichifiaza caldura de afara,apoi am tras pe mine un tricou simplu si-o pereche de pantaloni scurți,dupa mi-am prins parul intr-o coada si-am coborât din camera impreuna cu Mike ce astăzi o sa iasa la plimbare cu mine.
-Unde pleci?intreaba mama de cum ma vede ca cobor scarile.
-Ma întâlnesc cu Ale in parc. Daca tot trece pe partea asta de tara,am zis sa mai stau puțin la barfa cu ea,raspund zambind. Avem semințe?vreau sa stiu si face semn spre bucătărie.
-In dulapul din colt,ma indruma si incuviintez din cap,apoi cand ajung la baza scărilor imi deblochez telefonul cand imi vibrează intre degete.
Deschid mesajul si cu ochii pe ecran pasesc spre bucătărie.

"Tocmai am trecut de centura Bucureștiului. Cred ca intr-o ora ajung la tine. E foarte mult trafic."

Incep sa butonez ca sa-i raspund si ii dau adresa unde vreau sa ne întâlnim,iar dupa ce trimit mesajul,scot doua pungi de semințe din dulapul cu pricina,apoi o pup pe mama pe un obraz cand ajung in living si ii spun ca ne vedem mai târziu.
Pasesc spre holul de la intrare si ma incalt cu o pereche de adidasi,dupa i-au lesa lui Mike din cuier si i-o pun la gat,apoi pun cele doua pungi de semințe in geanta si ies impreuna cu cățelul din casa.
Deși afara e cald,nu ma grăbesc sa ajung in parc,fiindca am destul timp,asadar,mergând la relanti,ma gândesc ce întrebări sa-i pun de data asta blondei.
Cu ochii pe drum si cu mintea departe,imi revin in simturi cand ma izbesc fara sa vreau de un tip.
-Scuze...zic din instinct si imi vad mai departe de treaba.
Traversez cateva stradute atunci cand soarele ajunge sa ma arda prea tare si trec pe partea in care exista mai multa umbra prin prejur, dupa ma opresc la un magazin sa cumpăr cateva sticle de apa și de suc,plus o jucărie pentru Eric.
Gasesc un rechin din plus si chicotesc cand ii vad dintii ascuțiți.
"Sigur micuțul o sa fie incantat."
Entuziasmata de faptul ca am sa ma întâlnesc din nou cu Alexandra si am sa-l vad inca o data pe Eric,merg mai mult in pasi de dans pana la casa fără sa-mi pese ca o parte din lumea aflata în magazin ma priveste chiorâș. Pun pe banda toate produsele,iar dupa ce vine rândul meu si plătesc pentru ele,le pun intr-o plasa si ies din supermarket.
Ma uit la telefon ca sa verific cat e ceasul si socotesc in minte cat mai am pana cand ajung in parcul respectiv,apoi scriu un mesaj scurt Alexandrei si ma urnesc din loc.

"Eu in 15 minute ajung. Pe unde ești?"

Nu durează mult,iar telefonul imi vibrează si zambesc cand ii citesc raspunsul.

"10 minute si intru in oras,iar de acolo imi zice ca mai fac 10 pana la parc."

-Hai Mike! Sa găsim un loc bun de stat la barfa!chicotesc si grăbesc pasul.

Cand ajung caut o banca la umbra,iar cand o găsesc pun plasa intre picioarele mele. Il eliberez pe blanosul meu si incepe sa inspecteze zona,iar in vreme ce el incepe sa alerge de colo colo,eu imi fac repede o lista cu intrebari si o scriu pe telefon.
Cand blonda ajunge la locație si ma găsește,ii dau plusul lui Eric,iar el imi mulțumesc zicandu-mi din nou Aria,semn ca nu m-a uitat.
Zambesc,dupa il salut pe Ștefan,apoi cei doi se joaca putin cu Mike,dupa pleaca sa se plimbe doar ca sa ma lase putin cu Alexandra si sa putem vorbi în liniște.
-Ce te-ai bronzat!exclam cand o vad cat e de neagra,iar rochita alba de pe ea ii accentuează si mai mult pielea de culoarea ciocolatei.
-Am luat tot soarele de pe plaja sa fiu sigura ca ma tine bronzul pana la anu!raspunde amuzata.
-Ai prins vreme buna,constat si incuviinteaza din cap.
-Da...dar sunt a dracului de obosita. In fiecare seara ne-am culcat dupa miezul nopții și ne-am trezit la primele ore ale dimineții, zice si un cascat se desprinde de pe buzele ei.
Se lasa mai pe spate si se face mai comoda pe banca din lemn,apoi isi baga o mana sub cap si isi intoarce privirea spre mine.
-Eu am adus semințe!spun si chicoteste slab.
-Mananca tu. Eu nu ma simt prea bine. Cred ca am luat ceva virus de pe la mare ca de ieri n-am mai băgat nimic in gura in afara de apa.
-Si nu vrei sa mergi la doctor? Te duc eu la urgente.
Pufneste.
-Vreau sa ajung acasă. Dar mai e mult pana acolo. Am ceva pastile la mine. Daca mi se face mai tare rău am sa iau din ele. Sper sa nu fiu nevoita,dar pana atunci,zi-mi cu ce întrebări ai venit?schimba subiectul si o privesc chiorâș.
Imi face semn cu cealalata mana sa o las balta ca e situația sub control și n-as prea crede,dar fie...daca ea zice,o las asa si scot din geanta o punga de semințe. Rup ambalajul si pun punga intre noi,apoi scot o sticla de apa din punga si i-o dau. O i-a si desface dopul,dupa bea câteva guri si inchide ochii.
-Ce bine ca e rece...șoptește si mai bea cateva guri,apoi pune capacul la loc si inspira de cateva ori adanc.
-Sigur ești in regula?intreb si incuviinteaza pe tăcute din cap.
-Sunt,raspunde dupa cateva clipe.
Deschide ochii larg,dupa se pune in poziție turceasca pe banca si isi așează rochia ce e pana deasupra genunchilor in asa fel incat sa nu se vadă nimic pe sub ea.
-Deci? Ce curiozitati mai ai?
Oftez.
-Tu pana nu pici,nu te lași,mormai in barba.
-Duc mult,surade ca o diavolita si clatin din cap,dupa deblochez telefonul si ma uit pe lista.
-Prima întrebare este,ce părere ai despre generația Z?
-Asta e generația ta adică?vrea sa stie si incuviintez din cap. Hmm...depinde din ce unghi privesc. Sunt parti rele si parti bune din punctul meu de vedere,dar cred ca fiecare generație a avut plusuri si minusuri.
Intind mana dupa semințe si incep sa le sparg una câte una in vreme ce o ascult.
-Cred ca majoritatea sunteți foarte deștepți si isteti,iar asta pentru ca v-ati născut sa fiți mai răsăriți,insa...cred ca dacă nu știți sa controlați toate resursele de care dispuneți o sa dați foarte tare in prostie,fiindca o sa va controleze ele pe voi. De aia foarte mulți sunt superficiali. De asta se pierd valorile. Fiindca va pierdeți pe voi. Bine...nu e si cazul tău. Vorbesc la modul general. Tu ești prea deșteaptă pentru varsta ta de aia si stau de vorba cu tine.
-Altfel...?intreb razand.
Imi arunca o privire cu subînțeles si incuviintez din cap pentru ca am ajuns sa o cunosc și stiu prea bine ca nu sta la discuții cu oameni cu care nu are ce sa vorbească. Decat sa isi piardă timpul cu nulitati cum zice ea,mai bine si-l petrece singura in compania ei,iar gândul asta ma duce cu gândul la o alta întrebare ce nu e pe foaie dar care merita sa i-o pun.
-Cum e sa te ai ca si companie pe tine însăți?
Surade.
-De multe ori foarte bine,de alte ori foarte rău. Depinde mult de starea in care ma aflu. Eu pot sa-mi fiu cea mai buna prietena si cel mai aprig dușman,zice ridicand la final usor din umeri.
-Bine...inteleg ce vrei sa spui,replic pe un ton meditativ. Știu de la tine ca mintea ta e foarte diferita de a majorității.
-Prea diferita,spune pe jumatate amuzata,pe jumătate obosita.
O vad ca starea i se schimba și schimb putin macazul chiar daca raman in aceeași zona.
-Daca tot ești si nu prea incantata de cum o ia razna mintea ta uneori...
-De multe ori,ma corectează si ma abțin sa nu rad,fiindca are un mod atat de dulce cand e sarcastica,incat nu poți sa te superi pe ea,plus ca fata o ajuta foarte mult.
E expresiva din cale afara,iar trasaturile ei gingașe,sunt înșelătoare rau de tot. Acum îmi dau seama ca ea chiar e un diavol cu aură de inger.
-Asa...cum îți reîncarci bateriile cand nu mai poți?
Isi pune un brat pe marginea băncii si incepe sa bata cu un deget in lemn in vreme ce imi raspunde.
-Ascult muzica la maxim în casti,apoi dispar intr-un univers paralel daca vrei sa-i zici asa unde nu fac altceva decât sa colind prin mintea mea.
-Lucrul asta te ajuta sa scrii și carti,nu?intreb si aproba cu o mișcare a capului.