La povești

La povesti cu Darius(R.I.P)

Pentru ca m-am hotărât sa incep un maraton de pus întrebări personajelor create de către Alexandra,am zis sa incep cu cel mai proaspăt dintre ele daca pot sa-l numesc asa si anume Darius sau R.I.P.
De curând cartea lui a fost încheiată si cum nu avea rost sa încep cu Snik,desi imi place foarte mult,dar având în vedere ca povestea lui e încă in desfășurare si multe lucruri mai sunt de spus despre el,am luat decizia sa-l supun astăzi câtorva intrebari pe primul borfas ce a dat startul unei mici serii ce relatează viata pungasilor de alta data.
Asa ca...uite-ma in București,așteptând la o terasa ce s-a închis special ca vedeta rap sa poată veni și vorbi cu mine in tihna fara sa-i arunce careva vreo privire nelalocul ei.
Cu paharul de suc in fata si cu telefonul pe masa,ma uit spre usa ce da in partea din spate a restaurantului ca sa vad când intra pe partea cealalta mult iubitul personaj ce s-a strecurat fara probleme pe sub pielea multor cititoare.

Imi asez o șuviță de par dupa ureche cand o adiere de vânt mi-l ravaseste putin,apoi intind mana dupa paharul cu suc si beau incet din el. Gheata dinăuntru aproape ca s-a topit in întregime,fiindca afara temperatura e încă ridicata desi e trecut de ora 17,insa printre betoanele din București caldura e sufocanta chiar și acum cu toate ca nu mai e atat de mult pana cand soarele o sa apună.
"La cat e de cald aici...cred ca si la miezul nopții nu exista aer sa respiri."
Mai beau cateva guri de suc ca sa ma răcoresc mai tare,dupa pun paharul pe masa și incep sa-mi fac vant cu o mana,insa tot degeaba,fiindca caldura mai ca nu ma nimicește.
Noroc ca stau la umbra,altfel m-as scurge de pe scaun precum o înghețată uitata in soare.
-Tu ești gagica cu care trebuie sa ma întâlnesc?
Intorc capul dintr-o miscare cand aud o voce groasa ca vibrează undeva in spatele meu si ma incrunt cand vad un brunet imbracat complet in alb.

"Pe unde naiba a venit? Ma asteptam sa-l vad ca intra pe usa din fata,dar se pare ca el cunoaste foarte bine locul de a reusit sa isi faca aparitia dintr-o zona ce nu mi-ar fi dat niciodată prin cap că poate fi folosita sa ajungi aici."
-Aha,raspund si ma ridic de pe scaun. Eu sunt Adriana,ma prezint,iar el își da ochelarii jos de pe ochi,apoi ii pune pe sapca ce-o are pe cap si a cărui cozoroc ii ajunge pana pe nas.
-Nu trebuie sa ma prezint,asa-i?raspunde pe un ton plat.
-Nu e nevoie,replic si imi face semn din cap sa ma asez înapoi pe scaun.
O fac,iar el se pune pe cel din fata mea,apoi ridica o mana in aer si vad cum apar în usa mai mulți chelneri ce il tintesc pe rapper cu privirea.
-O cafea scurta fara zahar și fara lapte,da comanda,iar oamenii respectivi se întorc imediat pe calcaie.
Chicotesc cand ii vad cat sunt de intrați in alerta,dar imi revin in fire imediat cand borfasul ce astăzi are peste 45 de ani isi fixează ochii verzi pe mine.

-Mi se pare comic faptul ca toata lumea sta in poziție de drepti in fata ta,ma scuz,iar el ridica impasibil din umeri.
-Trecem la intrebari?raspunde in schimb. Desi nu-mi place sa fiu interogat,am venit pana aici,asa ca,zic sa nu pierdem timpul degeaba.
Clatin din cap abia vizibil si il iau pe om ca atare fiindca asta e genul lui. Sa fie scurt si la obiect.
Si-n cazul lui ca si al autoarei ce l-a creat,vorba multa e sărăcia omului,asadar,zic sa ma pun pe treaba.
-Bun!exclam deodata si imi deblochez telefonul. Prima întrebare ce-am pregatit-o pentru tine este,cum a fost drumul spre succes?
"Desi nu era asta prima de pe lista,cred ca e bine sa incep cu una despre munca lui si nu una personala. Nu de alta,dar tare imi e ca de nu-i convine ceva asta ma lasa cu ochii in soare."
Ma abțin sa nu rad in urma gandului,pentru ca mintea mea reuseste sa-mi arate pe scurt prin fata ochilor o astfel de scena si ar fi de tot rasul sa se întâmple asa ceva.

-Drumul meu spre succes...incepe in vreme ce isi duce o tigara la gura si aprinde bricheta in timp ce se gândește. N-a fost deloc unul usor,continua dupa ce trage primul fum si isi pune cotul mâinii drepte pe masa,apoi priveste tigara ce o tine intre degete. Pe vremea când eu am început sa cânt nu exista fenomenul rap in Romania,iar pentru ca aveam foarte multa ura in mine si o dădeam pe versuri intr-un mod foarte violent,eram privit ca pe un golan  ce n-ar trebui sa fie auzit si ascultat de nimeni. Locul meu nu era pe radio sau TV ci pe la pârnaie.
-Mentalitatea din acea vreme ti-a dat mult de furca?intreb si strâmba putin din nas inainte sa mai traga un fum de tigara.
-Mentalitatea de atunci se mai găsește si-n zilele de astăzi. Pana si prin mine mai exista asa ceva. Cu toate ca m-am adaptat la noua lume,acele vremuri care au lăsat urme adânci în mine si-n oricare suflet născut în acea perioada si in cea de dupa,nu le poate șterge nimeni.Noi din anii 80 si 90 trebuie sa trăim cu ele.