●Kiler pov.
Același cer alb și negru în fața ochilor mei, nu mi-a luat mult să îmi dau seama că iar mă aflu între luma celor vii și a celor morți.
Am rămas întins pe jos, iar capetele părinților mei iar mi-au apărut în față.
Eu- Deci,iar am leșina, nu ?
Serit- Ceva de genul
Eu- Nu credeți că am început să fac asta cam des ?
Artemis- Ummmm...poate că da
Am rămas tăcut privind cerul în două culorori, o parte albă cea dinspre poarta vieți , iar celalaltă neagră dinspre poarta morți.
S-a auzit o voce așa de familiară și de suavă de am crezut că nu poate fi real, o voce pe care am crezut că nu o voi mai auzi totă viața mea, o voce a unei persoane pe care credam că nu o voi mai vedea pe Deaia .
Deaia-Neața somnorilă
Eu- Deaia,ce, cum, de unde, parcă erai moartă ...?
Deaia- Idiotule, suntem între cele două porți.
Eu- Umm...da
Deaia- Tot prost ești.
Am rămas cu ochii pe ea,iar o văd, iar e în fața mea, încercam să îi memorez fiecare trăeătură înainte de a mă trezi și de a o pierde din priviri, înainte de a rămâne dor o amintire.
Serit- Apropo,Kiler,ce ai de când să faci în legătură cu Juno?
Eu- Nu vreu să aud de mincinosul ăla!Pentru mine Juno nu mai există, în fața mea e ca și mort.
Artemis- Tu și tactu vă luați de mână ?
Eu&Serit- De ce ?
Artemis- Că amândoi țineți pică
Eu- Da.... Juno o merită...
Serit- Cu vârf și îndesat!
Mama și-a pus mâinile în cap , iar Deaia a început să râdă .
Deaia- Nu poți să ai așteptări prea- mari de la ei doi
Artemis- Știu, înpart același neuron și ăla e stricat
Serit- Țineți gura femeie
Artemis- Vezi ce zici că rămâi cu mine
Deaia- Voi doi sugerez să vă potoliți, că acum Kiler o să se devină iar conștient și plecă așa cum a apărut, și din câte știu eu, nu poate încă să își controlrze propriul suflet pentru a ajunge aici
Artemis- Bun atunci...
Eu- Am dat de dracu
Serit- Nu, Juno a dat de dracu
Eu- Să nu mai aud de el că îl omr
Artemis- Juno știe să intre sub piela oamenilo, să se apropie de ei și să le câștige încrederea, poate să spună minciuna după minciună fără să pară că o face.
Serit- Cea ce a făcut cu tine, a făcut și cu noi.
Eu- Al naibi păpușar!
Serit- Chiar că păpușar!
Apoi totul a revenit la normal. Tavanul infirmeriei noastre alb și crăpat, mirosul de sânge combinat cu mediamntele pe care le folosea Mitoko, ei bine , asta era casa mea
Mă ridic în capul oaselo și îmi duc mâna la abdomen, dore ca naiba, dar am avut și mai rele. Stau câteva secunde și privesc în jur, apoi mă ridic din pat, la dracu cu piciorul ăsta, abea puteam să merg cu el, așa că m-am sprijinit de perete.Am urcat până la în sufragerie, cel mai de sus etaj, nu am idee de ce am făcut asta,dar pur și simplu am urcat acolo.
Cum am urcat ultima scară i-am văzut pe ceilalți: Peti și cu Alec jucau cărții iar Mitoko citea ceva aruncată pe o canapea. Nu era nicio urmă de Juno și asta era mai mult ca perfect dacă mă întrebați pe mine
Alec ridică capul din cărțile lui și se uită peste capul lui Peti la mine, Bine nici nu prea trebuie să se chinuie să facă asta, având în vedere că e cu 60 de centrimetri mai înal decât Peti, adică el are 1.90 și ea 1.30
Alec- Cum e viața?
Eu- Foarte bună.
Spun ironic în timp ce mă așez pe pervazul unui geam deschis
Mitoko- Ști că nu ar fi trebui să te ridici din pat?
Eu- Mda.....
Mitoko- Și de ce nu o faci ?
Peti- Ști că nu ai punct de înțelegere cu Kiler la acest capitol
Mitoko- Jur că uneori am impresia că vrei să te omori singur.
Eu- Nu că am planuri în viață...
Alec- Și care ar fi alea?
Eu- Să mă fac aeroplan!
Au pufnit toți în râs,chiar și Mitoko care trebuia sa fie supărată pe mine ,dar a început să râdă.
Eu- Cretinul ăla de păpușar und este?
Alec- Dracu știe pe unde umblă Juno
Mitoko- Cred că se ascunde de tine...
Eu- Dacă îl văd îl omor !
Mitoko- Trebuie să pun sedativele în utilizare ?
Eu- Nu șefa, gata,m-am calmet
Mitoko- Așa să rămână
M-am ridicat de pe pervaz și an coborât către celulă,nu știu de ce, dar uneori e mai bine să nu întrebăm ce mă apucă.
Din celulă se auzeau sunetele cuțitelor care se lovesc de pode. Inițial am crezut că e Juno care încercă să renunțe la idioțenile alea de cuie, dar odată ce m-am apropia l-am văzut pe Niro.
Încerca să arunce cuțitele în peret, dar totul era greșit, de la poziția piciorelor,la ținere cuțitului.
Am intrat ușor în celulă fără să mă audă, m-am poziționat în spatele lui și i-am ridicat mâna pentru un unghi de rotație mai bun, i-am tras ușor pe umărul celălalt în spate , i-am tras un picior mai în spate și i-am schimbat poziția cuțitului din mână.
Eu- Așa arunci corect un cuțit .
Niro- Ummm...
Eu- Nici-un „ummm..." aruncă-l
Niro a tăcut din gură și a aruncat cuțitul care s-a înfipt direc în perete.
Eu- Ai forță
Niro-...mersi...
Eu- Dar de curiozitate...de ce faci asta?
Niro- Mă întrebat cum te antrenezi tu...
Eu- Mda...asta e o metodă de antrenament vechie, dar care ajută. Dar de unde a apărut curiozitatea asta? Cumva cineva e interesat de criminali?
Niro*cu privire în pământ*- da
Eu- Nu te aud
Niro- Da
Eu- Waw, defapt mă aștept-am la asta...
Niro- Ce ?
Eu- Păi se vede în ochii tăi de fiecar dată când vedeai sânge o licărire. Mai ales atunci când am omort omul ăla în fața voastră la bar
Niro- Ce spectacol atunci
Eu- Se vede clar că ai ceva în tine care îți spune să faci asta.În cazulmeu e instictul criminal, dar la tine m-aș înșela având în vedere că ești binecuvântat...
Niro- Nu sunt
Eu- Stai ce ?
Niro- Nu. Sunt blestemat...
Eu- Ce ?
Niro- Da...
Eu- Dar totă familia ta este binecuvântată
Niro- Da, dar eu m-am născut cu blestem
Eu- Asta explică diferența de înfățișare
L-am privit de sus în jos, asta explica tot,interesul lui în cea ce privește criminali,modul în care arată , comportamentul lui. I-am cuprins mâinile și m-am uita l-a încheieturile lui, câutat semnul care aparțina blestemațilo.
Eu- Nu ai semnul
Niro- Părinți mei m-au ars în zona în care trebuia să îl am pentru a nu se vedea. spune în timp ce arată o arsură rotundă în zona în care apăra semnu cel mai des.
Eu- Dar nu ai scăpat de blestem
Niro- Nu...
Eu- Văd că nu ești pre intresat de a vorbi despre asta
Niro- Nu chiar ceva cu care să te lauzi, adică să fi blestemat...
Eu- Vorbești cu un blestemat cu blestem de otravă, deci...
Niro- Am pris idee
Eu- La ce categori e al tău?
Niro- Demon...*indică către ochiul rușu din frunte*
Eu- Drăguț
Niro- Ești idiot? Cum dracu să fie drăguț ? E oribil
Eu- Pote pentru binecuvântați, da...dar pentru noi , nu
Am apucat un cuțit de jos și i-lam întins.
Eu- Vrei să îmbrățișezi latura naturală neagră a blesremaților,vrei să fi un criminal?
Niro- ...da...
Eu- Atunci te ajut
A dat să apuce cuțitul, dar l-am învârtit și i-lam pus la gât
Eu- Regula unu a unui crimunal: Dacă cineva are un cuțit în mână nu lași garda jos
Am lipit parte netedă a lamei de gâtul lui și imediat s-a întor m-ia lovit piciorele, trântindu-mă jos, mi-a prins mâna cu cuțitul de încheietură și m-a imobilizat pe pode.
Niro- Ce?
Eu- Ummm....cred că asta ar trebui să întreb eu
Niro- Cum ai ajuns acolo?
Eu- Tu m-ai pus...cred că cineva are un talent clar la asta
Niro s-a ridicat de pe mine iar eu m-am scuturat de praf.
Eu- Cineva o să fie un criminal bun!
Zâmbesc și încep să mă anterenez cu el. Mult lucru nu putea să fac. Instinctul de criminal a lui Niro era clar foarte fin,dacă băiatul ăsta nu era bun de criminal eu nu știu ce altceva ar putea face.
Și așa am început eu să antrenez, Niro și cu Arahno, doi criminali care ar putea să omore un pachet întreg dacă își pun minte la contribuție.
Bună criminlilor! A trecut și vara, mă omor. Mâine mă duc la închisoare așa că știți ce însemnă asta. Un caitol pe săptămână sâmbăta, dacă primiți mai multe atunci nooc, dar vă avertizez, sunt săptămni în car e posibil să nu scriu,dar vă rog să înțelgeți.
Până data viitore spor la ucis criminalilor.
PS: Vreții să îl iertăm pe Juno sau îl transformăm în villan ?
