Care este principalul dușman al vieți mele fericite? Școala! Am ajuns să fiu târât la propri la școlă pe către Alec.
Eu- Nu vreu la închisoare!!!
Alec- Taci dracu din gură și intră în clasă. Nu am timp toată ziu pentru tine, Kiler. Trebuie să merg și eu la ore
Eu- Nu vreau să merg...
Alec- O sun pe Blout
Eu- Gata mă duc.
Am intrat în clasă cu cea mai plictisită față posibilă.Colegi mei țipau și se agitau prin toată clasa, în timp ce eu abia mai știai ce este de capuo meu. Mi-am tras gluga de la hanorac în cap și m-am așezat în banca mea , mi-am pus capul între mâni și am încercat să fac gălăgia să dispară cât mai mult posibil.
Blout- Ce e cu depresia asta pe calul tău ?
Eu- Taci dracu din gură ,Blout...
Blout- Kiler, tu vrei să te plesnesc și nu ști cum să o ceri ?
Eu- Nu. Vreau doar să taci și să mă lași în pace...
Mi-am auzit verișoara cum a pufăi supărat și cum m-a lăsat singur.Au mai durat gâteva minute până să vină și Acuati, apoi au început prea blestematele ore.
Am avut în jur de 6 ore la care eu am făcut doar un lucru, ci anume somn. A 7 oră,și ultima, sport.
Cred că nu e nevoie să explic tot protestu pe care l-am făcut până să ajung pe terenul de sport.
Ca de obicei am stat primul, dar aveam cel mai puți chef de așa ceva.
Profa- Azi o să dăm proba de rezistență...
Eu- Vreau pe margine!!!
Profa-...și nimeni nu v-a lipsi
Asta a fost finalu vieți mele. Dacă profa zice asta e clar că nu ai cale de întorcere.
Aste find spuse, am înceout minunata oră de sport, cu o încălzire în care u m-am ținut de parte stângă a stonmacului jumătate din timp.
Odată ce încălzire s-a încheiat am fost împărțiți în grupe de câte 4 și am început proba. Eu am ajuns în grupă cu Blakon și cu îcă doi colegi,a 6 grupă.
Am stat pe margine până să vină rândul nostru, apoi am plecat.
Piciorerele mi see mișcau instinctinv, alergând cu acea viteză neobișnuită pe care o folose-am de obicei. Am continuat fără să mă opresc, adoram să alerg, asta a fost unul ditre lucrurile pe care le-am făcut mereu, am alergat în fața problemei, am alergat pe câmpul de luptă, am alergat spre necunoscut... Asta am făcut mereu,mereu și mereu, fără să mă opresc sau să mă tem de ceva.
Acum, acum însă a fost ceva diferit. Deși am știu că trebuie să alerg pentru a menție un titlu de cel mai rapid alergător, m-am oprit. Piciorele mi s-au oprit în loc, pumni mi s-au strâns de piept și un val insuportabil de tuse mi-a cutremurat tot corpul.
Am încercat iar și iar să îmi recapăt respirația, dar păre o luptă pierdută. Criza de tuse s-a acentuat până la punctul în care am ajuns să tușesc sânge. Gura mi s-a umplut de gustul sângelui iar viziunea a început să mi se blureze până în punctul în care nu am mai văzut nimic decât negru în fața ochilor. Un țiut outernic în urechi apoi liniște.
●Blout pov.
Mere,mereu se împinge pana la punctul în care nu mai pote. Asta e singura minciună pe care a spus-o mereu. Ca este bine și ca încă mai pote.
Am alergat catre el,cuprinzând și susținândui corpul fragil lângă al meu. Nu m-a interesat de ce spune profa sau ceilalți colegi.
L-am luat pe Kiler în brațe și l-am dus în clasa. I-am lăsat corpul sa pe un scaun din clasa în timp ce îi dezleagam hanoracul alb de la brâu și i-lam pus în poala.
Le-am sintit prezent lui Blakom și Acuati, dar nu m-am deranjat sa îmi întorc atenția la ei.
Mi-am privi verișorul încă inconștient. Respira încet dar stabil, în orice caz, atâta timp cât nu era traz nu ear nici un motiv de ușurare.
I-am dat capul pe spate și i-am pus mana peste gură. Mi-am lăstarilor ceata să intre în corpul lui, trebuia sa îl fac sa vomite ,altfel nu puteam sa îl trezesc.
Am continuat sa îi folosesc abilitatea într-un mod nu chiar convenționale. Doar,doar sa îl fac sa îmi răspundă.
●Kiler pov.
M-am trezit brusc. Sângele navalindu-mi în gura. Fără sa pot sa fac ceva ca să oprească asta.
I-am simțit mâna lui Blout cum îmi mângâie spatele.
Am luat guri mari de aer încercând sa ma calmez.
Odată ce am reușit să îmi recapăt respirația m-am întors la bloc alături de Blout, Blakom și Acuati.
După ce Mitocho a văzut hanoracul îmbibat în sânge,a ajuns foarte repede la concluzia ca am o infecție internet.
Ce e mai nasol este ca o sa plec în lumea Binecuvantatilor pentru asta. Pentru ca familia Teferi s-a oferit sa mergem pana acolo pentru mine. Desigur ca am refuzat categoric de mai multe ori,dar cum nu pra ai cum sa te opui doriței unui dintre Teferi...am ajuns să merg acolo sau mai exact urmează sa merg .
Bună criminalilor! Scuze pentru capitol scurt dar timpul înseamnă mult. Următorul va fi mai lunga (încerc).
Mai e puțin și facem un am de Pshiholoagia renașterii sunt așa entuziasmtă.
Ne vedem săptămâna viitoare criminalilor....până atunci....
Sport la ucis!
