„-Și cât liniștea răsună tare,
Păsările dorm și pică-n cer,
Cuprinse de vise calde-n recele de aici,
Atunci totul va fi trecut.
Căci perioadele sunt ireversibile
Și până și limita are limită.
Iar cât jocul vieții este pe drumul finalului,
El se termină la finalul cărării.”
Nu le-am băgatîn seamă, și nu am ascultat,
Iar aum ajung să vărs tristețe pe tine,
Bucurie eternă ce trebuie să-mi fi alături
Numai în momentele din prezentul trecut.
Ceasul are putere de a lua decizii,
Și nu toate sunt ideale vieții omenești,
Deși Dumnezeirea zice altceva,
În legutra intrării pe ușa din dreapta noastră.
„-Bucură-te cât bucuria se bucură,
Căci acesta este timpul care contează”,
Dar pe care eu nu l-am considerat folositor,
Și am ales să irosesc o viață,
Unde mă înconjoară păcatul, știința exactă,
Și îmi scrie ușor o foaie a viitorului pe care l-a anexat
Cu mult timp ireversibil prost folosit înainte,
În loc să mă poată înconjura știința de laudă.
„-Ascultă cântecul din duhul tău,
Și vei cânta și tu împăciuitor,
Și vei proslăvi Ce este de proslăvit,
Căci inima ta va bate.”
Puteam cânta laudă și să mărturisesc mărire,
Cu multă cunoaștere a domeniului,
Dar vorbele grăite de tine nu le-am ascultat
Și arcul timpului a dominat viitorul, actualul prezent.
(volum:este, dar s-a terminat)
