Best friends ~ Hyunlix

Capitolul X

Pov. Felix

~trei luni mai târziu~

Au trecut 2 luni de când nu am mai vorbit cu Yu. Lucrurile între mine și Hyunjin s-au îmbunătățit. Cat despre sentimentele mele pentru Yu, ei bine, s-au schimbat radical. Ceea ce odată era "iubire", acum a devenit necunoscut pentru mine. Nu ma mai pot gândi la ea la fel cum o făceam înainte, dar nici nu pot sa o uit. Deși nu ma mai gândesc la ea ca fiind "prima mea iubire", acum îmi aduc aminte de ea ca de o buna amica, și sincer sa fiu îmi lipsesc momentele bune când ieșeam toți trei sa mâncăm în oraș după școală.

~cu doua luni în urma, la cafenea~

Y: Ma voi muta la alta școală. Părinții mei au divorțat, asa ca ma voi muta cu mama în alt oraș.
H: Oh... Și tu vei fi bine? Știu ca nu îți e tocmai ușor acum ca părinții tăi nu mai sunt împreună.
Y: Voi fi bine. Chiar dacă s-au despărțit, îl voi vedea pe tata în continuare, deci nu va fi o problemă majora.

Nu puteam sa spun nimic. Chiar dacă i-am spus sa ne lase in pace, nu puteam sa trec încă peste faptul ca eu sunt îndrăgostit de ea. Dar cu timpul bănuiesc ca va trece. 

Y: Sper ca și voi veți fi bine, și sper ca ne vom revedea cândva.
H: Sigur, suntem prieteni pana la urmă, nu?
Y: Da, asa este.

Deși zâmbea, nu părea deloc fericită. Era și normal. Părinții ei au divorțat, și acum e nevoită sa schimbe din nou școala. Nu ii va fi ușor sa își facă prieteni noi, dar sunt sigur ca va fi bine.
După ce Yu a plecat, eu și Hyunjin am rămas încă la cafenea.

H: Ești bine?
F: Da, sunt ok...
H: Știu ca îți place de ea, poți sa lași în urma supărarea și sa ii spui înainte sa plece și sa nu o mai vezi?
F: Nu ii voi spune nimic. Îmi va trece.

Atunci când i-am spus lui Hyunjin ca îmi place de Yu, m-a privit trist. Am crezut ca și el o place.

F: Știu ca și tu o placi. Asa ca de ce nu ii spui tu?
H: Poftim? Și de unde ma rog ti-a venit ție ideea ca mie îmi place de ea?
F: Din felul cum o privești atunci când vorbești cu ea...

Ii scapă un oftat greu, și se uita amuzat la mine.

H: Nu îmi place de ea. Încercam doar sa fiu drăguț ca sa nu se simtă lăsată pe dinafara... Da, îmi e dragă, dar doar ca prietena, nimic mai mult.

~ patru ani mai târziu~

~~~~~~~~~~

F: Da, da, sunt pe drum!
H: Grăbește-te!! Vom pierde trenul din cauza ta!!
F: Ajung în 10 minute, calmează-te!!

~~~~~~~~~~~

Pov. Hyunjin

Închid telefonul și ma uit din nou pe panoul unde era afișat programul trenului. "Trenul pleacă imediat... în 10 minute e prea târziu..."
Las sa îmi scape un oftat, ies din gara, și ma așez pe o bancă.
Când ajunge Felix, trenul e deja plecat.

F: Ce faci? De ce stai? Hai sa urcam în tren!
H: Trenul a plecat deja, cap de ou!!

Ma ridic de pe banca și ii dau ușor o palma după ceafă.

F: Scuze... nu îmi găseam cheile...
H: E în regula. Lăsăm pe alta data.

Fața pe care o face ma amuza, asa ca nu ma mai pot abține și încep sa râd. Îl iau de după umeri și îl târăsc înapoi spre casă. Pe drum, ne oprim la cafeneaua unde obișnuiam sa ne pierdem timpul când eram încă la liceu.

H: Ești sigur ca vrei sa ne oprim aici? Știi ca mai sunt și alte cafenele în oraș, nu?
F: Sunt sigur. Pana la urma asta e locul nostru preferat.
H: Știu. Dar obișnuiam sa venim cu ea aici.
F: Asa e. Dar nu ma mai deranjează de foarte mult timp. Sentimentele mele s-au schimbat de mulți ani.
H: Serios?
F: Mhm. De când a plecat ea, am realizat ca defapt mie îmi plăcea de altcineva.
H: Da? De cine? Hai zi acum, ca m-ai făcut curios.
F: Mai știi ce mi-ai spus când am fost aici ultima data cu Yu?
H: Da. Ți-am zis sa îți mărturisești sentimentele.
F: Exact. Și tocmai asta am sa fac acum.
H: Si cum ma rog ai de gand? Nu ai mai ținut legătura cu ea încă din liceu.
F: Nu fata de ea. Tocmai ți-am zis ca imi place de altcineva.

Nu apuc sa spun altceva, ca ma surprinde cu o îmbrățișare strânsă. Rămân șocat.

F: Mai știi când ți-am spus ca noi vom rămâne împreună orice ar fi?
H: Ăăă.. da?
F: Si ca nicio fata nu va mai interveni în prietenia noastră?
H: Da.
F: Te iubesc, Hyun.

Ma uit la el confuz și puțin speriat. Ma... iubește?

H: Nu știam ca ai orientări de genul...

Se uita cu ochi mari la mine, apoi începe sa se bâlbâie.

F: N-nu.. la a-aia... m-am re-refer-referit...
H: Am glumit, stai calm!

Amândoi începem sa râdem, dar suntem intrerupti de o voce din spatele nostru.

...: Bună băieți! Ma mai țineți minte?

                                                                  ~Va continua...