Prietenul meu este vampir [ In curs de editare ]

Capitolul 2

De dimineata am fost trezita de alarma. M-am ridicat din pat, m-am aranjat si am mers in bucatarie. Frati-miu dormea pe canapea. Ma intrebam de ce nu a dormit in camera lui... Dar sincer nu prea ma interesa. I-am urat buna dimineata in modul meu... Am pus apa intr-un pahar si urmatorul lucru care l-am auzit a fost un tipat ingrozitor... Mda, era Kevin. 

-Ce faci mai fat-o? Nu vezi ca dormeam?

-Am vazut ca esti putin rosu la fata si m-am gandit ca iti este cald. *spun eu usor diabolica*

-In locul tau as fugii...

-Haha. Ca de nu, ce?

Si am inceput sa ne alergam prin casa si sa spargem tot in urma noastra precum Tom si Jerry pana cand...

-Nuu! Vaza mamei! *a strigat Kevin speriat*

-Vezi ce ai facut? Sa te vad cum ii cumperi alta!

-Eu am spart-o? Tu m-ai impins!

-Tu ai atins-o ultimul...

Si s-a trezit mama...

-Copii? Ce s-a intamplat? *spune mama confuza*

-Pai um...Stii...*se balbaie Kevin*

-Kevin ti-a spart vaza preferata! Cea din Viena! *intervin eu*

-Ce? *spune mama nervoasa*

-Dar mama, nu a fost cu intentie. M-a impins Emma! *intervine Kevin*

-Frate ti-am mai zis...Tu ai atins-o ultimul! *il tachinez eu pe Kevin*

-Copii, incetati! Este doar o vaza...

-Pe bune? *spune Kevin mirat*

-Nu m-ai lasat sa termin...Este doar o vaza, dar este, adica ma rog era...preferata mea. Deci in concluzie: Kevin, esti pedepsit 3 zile. *spune mama usor nervoasa*

-Hahaha. Ti-am spus eu, Kevin! *spun eu, dupa care ii scot limba*

-Iar tu, Emma...

-Oh nu...

-Oh da! *spune Kevin bucuros*

-Cureti piscina! *mama*

-Ce? Si eu de ce primesc 3 zile de pedeapsa?

Eu si mama in cor:

-Tu ai atins-o ultimul!

-Nu pot sa cred asa ceva... Eu am plecat la scoala...*Kevin*

Asteapta-ma si pe mine! Ma duc sa imi i-au geanta. *spun eu avand grija sa nu mai plece fara mine.

De data asta am mers amandoi la scoala, cu masina lui Kevin. Era putin nervos pe mine, dar stiam ca e temporar.

Am ajuns la scoala si m-am dus la dulap sa imi i-au cartile pentru ora de istorie. Dupa ce le-am luat, m-am izbit de cineva. Am indraznit sa ma uit la fata lui, si era el. Colegul cel nou...Tipul misterios si ciudat. Ochii lui verzi-albastrui ma faceau sa vibrez. Se uita la mine, dar nu spunea nici un cuvant. Doar ma examina din priviri. Atunci am indraznit sa intreb:

-Scuze, nu am realizat ca este cineva langa mine. *spun eu putin speriata*

-Nu e nici o problema. Suntem in aceeasi clasa, nu?

-Da... Esti colegul cel nou..

-Mike..

-Eu sunt Emma.

Dar ceva s-a intamplat. Nu stiu ce. Vorbea foarte frumos pana cand a spus ca trebuie sa plece, apoi a alergat la baie. Nu intelegeam nimic. Pentru mine inca era colegul nou ciudat. Adica Mike ciudatul. Dar totusi, trebuie sa recunosc.. Era destul de dragut.

Am mers in clasa unde era si Silver. Scotea niste vorbe pe gura, dar eu nu auzeam sau intelegeam. Ma gandeam la el si il cautam cu privirea. Pana cand Silver a realizat ca defapt vorbeste singura.

-Heii. Vorbesc cu tine, sa stii!

-Da Silver. Stiam. Scuze.

-Ce este? Ce s-a intamplat?

-L-am vazut pe Mike.

-Cine e Mike? *intreaba Silver curioasa*

-Colegul cel nou...

-Ciudatul?

-Nu e chiar asa ciudat.

-I-a stai. De unde stii cum il cheama?

-Pai am dat peste el si am inceput sa vorbim. Si mi-a spus ca il cheama Mike.

-Deci ciudatul are nume...

-Toata lumea are un nume, Silver! *spun eu amuzata*

-Normal. Eu ce am spus?

Dupa asta a urmat o zi plictisitoare de scoala. Si ce era ciudat? Mike nu a fost la ore. Nu l-am mai vazut de cand a plecat la baie...

~Din capitolul urmator~ :

Ma indreptam spre casa cand am vazut o silueta pe o banca. Mi se parea cunoscut, dar totusi nu am bagat de seama. Urcam scarile pentru a ajunge acasa, cand mi-am scapat cheile. M-am aplecat sa le i-au, iar cand m-am ridicat era in fata mea. Era el. Mi s-a parut foarte ciudat ceea ce s-a intamplat....

                                                                           Va urma...