Prietenul meu este vampir [ In curs de editare ]

Capitolul 7

Telefonul suna, si suna, si suna incontinuu. Era Mike. Ma suna fara incetare. Nu aveam dispozitia necesara sa ii raspund. Am mers jos in bucatarie sa dau de Kevin, si din fericire era acolo. '' Da! Multumesc, Doamne! '' . Eram atat de fericita ca nu va mai trebui sa merg pe jos pana la scoala. Mi-am luat geanta, si deschid usa, dar observ ca Kevin nu venea. '' Ai de gand sa te misti de pe scaun si sa ma duci la scoala? '' , ii spun eu . '' Nu prea vreau sa merg azi la scoala. Scuze'' . Imi venea sa mor. Pana la urma trebuia sa merg pe jos pana la scoala... Argh!

Am ajuns in fata scolii. Eram bucuroasa ca se termina scoala, dar nu chiar. O sa imi lipseasca colegii, chiar si profesorii. Au... felul lor de a fi. Am mers pe hol pana la dulapul meu. Acolo era Mike. Si ghiciti cu cine era?! Exact! Fata de ieri. Ziua devine din ce in ce mai proasta... Am mers pana la dulap, prefacandu-ma ca nu ii vad. mi-am scos cartile, si nici nu inchid bine dulapul ca vine Cassie la mine. Super, ce sa mai...

- Ce faci '' sis' '' ?

- Nu sunt sora ta. Nu sunt nici macar prietena ta.

- Ai dreptate, nu ma injosesc eu atat de mult.

Am mormait un ras ironic, si am plecat.

- Mike e al meu, stii?! Doar ziceam...

Am mers in continuare prefacandu-ma ca nu am auzit si ca nu imi pasa. Dar imi pasa... Am mers pana in clasa. Silver statea in banca, asteptandu-ma, iar Mike nu aparuse inca.

- Aici, Em.

- Te-am vazut, Silver.

M-am dus langa ea, m-am asezat si apare Mike in clasa. M-am uitat la el pentru o secunda, apoi am oftat. '' S-a intamplat ceva?! '' imi spune Silver ridicand din spranceana. Am dat din cap in semn ca nu. '' Oh haide, te cunosc foarte bine. Stiu fata aia a ta '' . M-am uitat la ea, si eram pe cale sa ii zic ce s-a intamplat, dar a intrat profesorul. Ora a fost nesemnificativa, ma rog... inafara de faptul ca Mike se uita la mine, iar Silver se uita cand la mine, cand la el, sa vada vreun gest din partea mea. Nu am dat prea multa atentie.

Dupa ore, Silver ma intrebat daca vreau sa dorm la ea astazi. Am sunat-o pe mama sa o anunt, iar dupa i-am zis ca pot sa stau. I-am zis ca mai intai sa ne oprim la Starbucks ca sa luam un suc. Am intrat in cafenea, si acolo era Mike cu Cassie, aia... '' Putem pleca? O sa luam un suc de la magazin '' , i-am zis . '' Dar ce are daca stam? '' . Atunci m-am uitat la Mike si fata aia in genul: Asta s-a intamplat. Silver a inteles, si am plecat.

Pe drum, Silver imi punea tot felul de intrebari de genul: '' Imi explici ce s-a intamplat azi? '' , '' De ce nu vorbesti cu Mike'' , '' De ce esti suparata '' si tot asa. Simteam ca inebunesc! Numai de asta aveam nevoie... Vroiam doar sa ma lase toti in pace. Vroiam doar sa fie putin liniste. Macar pentru cateva secunde.

'' Poti sa taci?! '' , m-am rastit eu la Silver. Mi-a aruncat o privire gen: Ok, ok. Calmeaza-te tu, vulcanule. Ma simteam insfarsit bine. Era liniste... Dar imi parea rau ca m-am rastit la Silver.

Ajunse la Silver acasa, mi-am trantit ghiozdanul undeva pe canapea, si m-am dus in bucatarie sa imi pun niste suc.

'' Esti bine? '' , se aude o voce din spatele meu. Bineinteles, era Silver. '' Sunt bine...si vroiam sa imi cer scuze pentru mai devreme, nu trebuia sa reactionez asa'' . ii zic eu calma. '' Este ok, cand simti nevoia sa vorbesti despre ce s-a intamplat, voi fi aici'' . '' Multumesc, Silver. Nu stiu ce m-as face fara tine '' .

Imi cer scuze ca am intarziat cu povestea, a fost o saptamana aglomerata. Si imi cer, deasemenea, scuze ca , capitolul acesta este asa scurt. Capitolul urmator va fi unu plin de surprize bune, si rele. Sper sa va placa. Multumesc celor ce imi cititi povestea si o apreciati.