Prietenul meu este vampir [ In curs de editare ]

Capitolul 6

   M-am trezit dimineata si am mormait niste cuvinte pana m-am dat jos din pat. Mi-am facut toaleta, si am coborat jos, in camera de zi. Nu era nici urma de Kevin. '' Iar a plecat la liceu fara mine...'' mi-am spus singura. M-am dus in bucatarie si mi-am facut niste cereale cu lapte si am inceput sa mananc. M-am uitat la ceas si era 8:10, ceea ce inseamna ca ar trebui sa plec spre liceu. Am iesit pe usa si am plecat spre liceu, cand primesc un mesaj de la Mike: '' Ne vedem la cafeneua de langa liceu in 5 minute. Nu ma face sa astept. '' . '' Nu ma face sa astept?!'' imi spun ironica. ''Ce naiba are?! '' . Am mers spre cafenea, cand ma suna Silver:

- Hei, sunt in amfiteatru. Ti-am pastrat un loc langa mine.

- Nu cred ca ajung la prima ora, Silver. Scuze.

- Este totul bine?

- Da, nu iti face girji. Totul e bine. Ne vedem la scoala.

I-am inchis brusc lui Silver, pentru ca am ajuns in fata cafenelei. Intru in cafenea si il zaresc pe Mike. Era la o masa cu... o fata?! '' Ce naiba se intampla? '' , imi spun in gand.

- Deci, m-ai chemat? il intreb eu pe Mike

- Cred ca ar trebui sa stam mai separati o vreme.

- Tu esti cel care m-a chemat aici. Si ea cine mai e?

- Ai grija cu tonul, papusa. imi spune fata aceea, eu sunt prietena lui.

- Oh, scuzele mele... spun eu ridicand o spranceana.

- Cred ca ar fii mai bine sa nu mai vorbim pentru o vreme.

- Dar...

- Nici un ''dar'' , Emma! Sunt vampir! Vampirii nu ar trebui sa stea cu oameni, ei sunt doar o prada! se rasteste Mike la mine

- Deci asta am insemnat eu pentru tine in tot timpul acesta? '' Doar o prada '' ?

- Da, Emma. Doar o prada... spune Mike parca nesigur pe el

La cuvintele lui, m-am ridicat si am plecat. Unele vorbe chiar dor. Credeam ca suntem prieteni... Dar eu eram '' doar o prada '' pentru el .

- Ai procedat cum trebuie, ii spune Cassie lui Mike, '' batandu-l '' usor pe umar.

- Nimic din ceea ce am spus nu a fost adevarat, Cassie. Si tu stii asta. Dar ai dreptate... Sunt un vampir! Vampirii nu ar trebuii sa fie vulnerabili. Nu pot lasa sentimentele sa ma copleseasca.

- Ma bucur ca insfarsit ai inteles asta.

   Am plecat spre scoala cu lacrimi in ochi. ''Nu pot sa cred ca mi-a facut asta... Si ciudata aia de iubita-sa. De ce a adus-o oare si pe aia? Sa inrautateasca lucrurile? Parca nu era si asa rau... Oricum... Nu il cunosc de prea mult timp, nu? Adica nu e ca si cum suntem foarte buni prieteni si tin foarte mult la el, nu?'' am continuat sa ma mint pe mine insumi. Dar o parte din mine stia ca tin la el, ca noi chiar am fost amici... Ca... il iubesc! Da, asta este. Asta explica totul. De ce nu m-am suparat foarte tare pe el cand am aflat cine este. Ca l-am acceptat asa cum este el, si nu imi pasa de consecinte. Ma simteam foarte bine in preajma lui. Ma simteam in siguranta... Ma simteam... '' Oh, nu! Nu o sa faci asta, Emma Pierce! Nu o sa te indragostesti de el! Nu merita! Poate ca ma simteam bine in preajma lui, poate ca am fost amici, poate ca il iubeam si poate ca il iubesc. Dar ce rost mai are? El nu simte la fel pentru mine. Sunt doar o prada! '' incercam sa ma opun... Dar o parte din mine nu credea ce zic, iar cealalta parte nici nu lua in seama cuvintele spuse. Am destule amintiri impreuna cu el de care sa imi aduc aminte. Eu si Mike am fost amici, il iubesc pe Mike, si... cred ca m-am indragostit de el. Defapt, sunt sigura! Il iubesc si ma indragostesc de el pe zi ce trece mai mult!

                                                                                        Va urma...

                        Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati asa de mult. Sper ca va place. Astept comm-urile voastre si vot daca v-a placut. Imi cer scuze pentru eventualele greseli de ortografie.