Relație devenise ceva pe care îl consideram amândoi serios. Urma un concurs de dans, la care se duceau niște copii din școala mea, concurs la care participa și ea, am plănuit amândoi să ne vedem acolo. Totul ieșise bine.
Dimineața aceea nu o să o pot uita vreodată. Mă trezisem bine, mi-am făcut un duș și mi-am făcut părul. M-am îmbrăcat cu niște haine găsite din întâmplare și am pornit spre stație. Am stat o jumătate de oră, mestecând un pachet de gume aproape, dar până la urmă venise autobuzul.
În autobuz nu mai puteam de emoții , mă bucuram nespus de mult ca ne putem vedea. Ajuns acolo, am văzut-o, era fix la intrare în locul unde trebuia să danseze colegii mei . Tot ce-mi pot aminti era ca era în costum popular și avea bucle, nu se compara vreo fată de acolo cu ea, era pur și simplu superbă . Sau poate doar așa o vedeam eu, totuși în ochii mei era prea bună.
Mi-a spus să o urmez, am ajuns pe un drum , unde ne plimbam amândoi și vorbeam unele chestii. Ajunși la umbra unui nuc, mi-a sugerat să ne luăm în brațe. În momentul când am simțit-o în brațele mele, am simțit o căldură de neexplicat în piept, și ma simțeam în siguranță, poate a fost o perioadă scurtă, dar pentru mine s-a simțit ca ceva perfect. Parfumul ei era perfect, ea era perfectă.
La momentul de față explic doar ce simțeam atunci, pentru mine era perfectă.
Prietenele ei au vrut să ne lase singuri, și am acceptat amândoi.
-Pot să încerc ceva? I-am spus eu
-Sigur.
Și i-am pus ușor mâna pe obraz și i-am spus:
-Cred ca știi deja ce vreau să fac
Și ușor ne-am apropiat fetele , și am avut amândoi primul nostru pupic. Buzele ei moi, se simțeau prea bine, și simțeam ceva în piept de neexplicat. După ce ne-am oprit , tot ce voiam era să mai simt asta odată, și i-am propus să o facem din nou, a acceptat. Și ne-am pupat din nou, același sentiment, mă simțeam ca într-un vis. Apoi a trebui să mergem înapoi la acel loc pentru ca avea să danseze. S-a descurcat excepțional, chiar dacă probabil nu m-a crezut când i-am spus-o.
Am petrecut toată ziua împreună. La un moment dat devenisem supărat , nu mă băga deloc în seamă, când era vorba să plece undeva nu mă chema sau ceva sau când era ceva mai important nu insista să o urmez. M-am simțit nasol să fiu sincer , nu i-am spus niciodată, dar totuși am fost supărat pentru prima dată atunci.
Îi promisesem ceva, ca povestea noastră va fi prima mea carte pe care o voi scrie. Promisiunile pentru mine sunt lege, tot ce scriu acum o să scot și o să transform într-o carte.
