Zalim, razia de speranță

I

-În noaptea asta rămâi aici, e prea periculos sa te întorci, spuse apărătorul trăgând dintr-o tigara electronica.

Nu i-am contestat decizia, oricât de mult mi-as fi dorit sa ma refugiez pe partea opusă a planetei. Stăteam doar cu fata întoarsă înspre perete, fără a-mi arata lacrimile care inca imi alunecau pe obraji.

-Este o baie dincolo, du-te si fă un dus, o sa te mai liniștești, spune bărbatul pufăind.

Continuam sa ramân nemișcată, tresărind doar in momentul cand încăperea se umplu de o undă sonoră a unui aparat. Dupa înfățișare părea un telefon; in provinciile Zalimului, nimeni nu are asa ceva, orice fel de aparatură electrocasnica sau electronica a fost interzisă in urma războiului.

Mișcând aratatorul deasupra ecranului instrumentului, in aer, se ridica o hologramă de cațiva zeci de centimetri. Era un vârstnic înstărit, cu o figură aspră, părea Cedric, unul din cei 3 Drepți ai Zalimului. Familia sa fondase orașul-cetate, in primul an dupa instaurarea păcii.

Vizibil uluită de mecanismul de funcționare al micului obiect, profit de cateva secunde pentru a-l analiza, succedând prin a ma strecura la dus. Era momentul oportun, căci apărătorul nu isi focusa atenția asupra mea, ceea ce însemnau doi ochi mai putini care sa ma privească in timpul dușului. Acoperită de patura, am fugit la baie.

Dădusem de apa curată si potabilă. Nu imi venea sa cred ca provincia noastră deținea asemenea lichid in stare pură. Fiecare strop ma mângâia in atingeri, iar faptul ca vocea apărătorului răsuna de dincolo, ma încântă. Fiind prea ocupat in menținerea apelului, nu putea sa-mi facă nimic.

-Semnalul e teribil aici, ne vedem maine, chh-chh, se întrerupe, chicoti apărătorul.

Dupa doar cateva minute de bucurie retrăite intr-un colț acvatic de paradis, simțeam liniștea. Si mai simțeam doua palme care ma atingeau in mângâieri. De ce ma așteptam la asta?

-Seci de apă întreaga provincie, vino aici! -mă chemă el.

Brațele sale imi înconjurau talia, trăgându-ma la pieptul sau, intr-un halat de baie. Isi frecă mâinile, masându-mi spatele încet. Continua acțiunea coborând si oprindu-se la solduri; odata ajuns acolo, ma întoarce cu fata spre el si ma privește cateva secunde.

-Speram din tot sufletul sa nu ma încurc cu vreo urâțenie, zambise el, apeland doar la colțul gurii.

-Imi pare rau sa te dezamăgesc! soptesc eu, neștiind încotro s-o apuc, dar îndepărtându-i degetele de pe corpul meu si fugind in cameră.

-Marc, cu cine esti? Ce Dumnezeu se petrece acolo? -zbieră bătrânul de mai devreme, reluându-se conexiunea.

-Sunt singur, doar ti-am zis ca e legatura slaba, sigur se interferează canalele, chh-chh, vezi? Iar cade semnalul, ne auzim maine!

-Termina cu prostiile, stiu si eu cand ma pui in așteptare, Marc! Sa nu te încurci cu vreuna din provincie ca iti amputez picioarele, băiete! porunci Cedric, închizând.

Imi reluasem locul in patul imens, așezat intr-un colț al camerei. In urma mea, se repezi si el aducând un alt prosop, pe care printr-o mișcare înspăimântător de caraghioasă (asta pentru ca venea din partea lui) imi înveli capul si implicit parul in el.

-Nu m-ai dezamăgit, am rămas chiar surprins, șopti apropiindu-se si mai mult.

Nu stiam daca sa fiu speriată asemeni unui bărbat, adica sa zâmbesc superior sau asemeni unei femei, plângând din nou. Imi doream sa schimb o armată si lasam un bărbat sa ma sperie, halal lupta mai duceam.

Tipul ma dăduse pe spate (la propiu), punând brațul sau sub capul meu, la scurt timp dupa, întinzându-se langa mine.

-Privirea ta.. Intimidează lumea, știai? imi zise el făcând o pauza. Cum te numești?

-Asta s-o afli singur, Marc! spun eu întorcându-i spatele demonstrând aceeași superioritate.

Rase amuzat de comportamentul meu, si eu care încercam sa stabilesc niste granițe intre noi.. Marc isi ridică umerii si totodata capul pentru a-mi mai lasa cateva urme pe gât. O făcea cu o pasiune care ma înfiora. Făcea lucrul asta cu toate femeile ce le prindea pe străzi noaptea?

-Ai pielea catifelată si esti moale, e o senzație plăcută in contact cu buzele mele. Nu ma înțelege greșit, nu as face asta oricui.

-Slava domnului, chiar începeam sa fiu geloasa, explic eu ironic și dezinteresată.

-Dacă imi mai vorbești asa, probabil o sa înceapă sa imi placă si cine stie, poate aproape ca o sa uit cat de primitiv te uitai la holograma bietului om, răspunse el crezând ca mi-o va întoarce.

-Păi, nu noi suntem cei care ne-am privat de tot ceea ce înseamna electricitate si plasmă, apărătorule!

-Si ai sa-mi spui ca la cat furați Zalimul, nu v-ați gasit si aparaturi pe curent sau plasma?

Tonul cu care mi se adresa era unul profesional, de ofițer căruia i se pusese pata pe jalnicii faliți ai provinciilor care furau tot ce prindeau pentru o pâine pe masa. Pe cat de inacceptabila ii era fraza, pe atat era de adevarata.

-De asemenea am observat ca nu ai actele asupra ta, vrei sa reluam acțiunea sau..? continua Marc la fel de impersonal, uitând de vocea calda de mai devreme.

De aceasta data imi provocam plânsul, băgând pe ascuns un deget in ochi. La auzul suspinelor mele, inima i se înduioșa si ma strânse in brate, mai întâi timid, așteptând o reacție din partea mea, neprimind-o, continua puternic.

-Cred ca e de ajuns pentru astăzi, mai bine dormi, imi zise încet in urechea stângă. Dar nu acolo, pune-te la perete ca sa stiu ca nu vei fugi la noapte de langa mine.

Ma luase pe deasupra lui, rostogolindu-mi corpul intre al lui si un perete gros. Imediat dupa, dintr-o mișcare imi apăru in fata si ma sărută.