ESEE

Tratatul de la Lisabona si deficitul democratic

„Deficitul democratic" este un termen folosit pentru a susține că instituțiile Uniunii Europene și procedurile lor de luare a deciziilor suferă de o lipsă de democrație și sunt relativ inaccesibile cetățeanului (european) obișnuit din cauza complexitățîi lor. Se poate consideră că deficitul democratic al Uniunii Europene ar fi absența politicii europene. Alegătorii din Uniunea Europeană nu consideră că au o modalitate eficientă de a respinge un „guvern"care nu le place și de a schimba, în anumite moduri, cursul politicii sau cursul politicilor. Forma actuală de guvernare europeană este aceea că nu există un „guvern". Publicul este încă în general pro-european, dar nu înțelege sistemul politic care pare uneori să amenințe modul de viață ,,european". Dezafectarea față de Europa a fost exprimată în prezența scăzută la alegerile europene, care a atins un nivel constant în 2009, cu o medie a Uniunii Europene de doar 43%. Problema legitimitățîi democratice a fost sensibilă în fiecare etapă a procesului de integrare europeană. Aceasta a fost abordată în cadrul conferințelor interguvernamentale care au condus la semnarea tratatelor de la Maastricht, Amsterdam și Nisa prin acordarea mai multor puteri Parlamentului European (PE) și extinderea domeniilor în care au competențe de luare a deciziilor cu Consiliul. Drept urmare, Parlamentul European a evoluat de la o adunare consultativă la un co-legislator. (EUR-Lex, Glossary of Summaries, ''Democratic Deficit'', https://eur-lex.europa.eu/summary/glossary/democratic_deficit.html )

Schimbările instituționale aduse de Tratatul de la Lisabona sunt după cum urmează: referitor la Parlamentul european, tratatul îi acordă cele mai multe competențe prin extinderea procedurii de codecizie, care îi oferă Parlamentului European puteri aproape egale cu Consiliul. Parlamentul are deplină autoritate bugetară, la paritate cu Consiliul și acesta reprezintă din punct de vedere instituțional cetățenii Uniunii Europene. Numărul maxim de deputați se stabilește la 751 (750 + 1 Președinte), conform criteriului proporțional descrescător. În ceea ce privește Consiliul European, acesta devine instituție în urmă tratatului de la Lisabona și trece sub imperiul normelor sistemului. I se adaugă funcția de Președinte Permanent al Consiliului European, pentru a schimbă caracterul interguvernamental , deoarece ocupantul funcției este o persoană ce nu reprezintă interesul unui stat. Consiliul de Miniștri își schimbă modalitatea de vot în urmă tratatului și trece de la unanimitate la majoritate calificată (55% din membri , adică 15 miniștri , sau 50% +1 din membri dacă populațiile din țările acestora reprezintă cel puțîn 65% din populația Uniunii Europene). Președinția Consiliului este de asemenea modificată în urmă tratatului de la Lisabona și se organizează pe echipe de 3 state pe o perioada de 18 luni, respectiv 6 luni pentru fiecare stat. Comisia europeană, care își desfășoară activitatea independent de voință statelor membre, este marele perdant în urmă tratatului de la Lisabona deoarece acesta este ales de Parlamentul European. O altă schimbare adusă de Tratatul de la Lisabona este introducerea inițiativei cetățenești, prin care cu 1 milion de semnături adunate pe o petiție sau un proiect propus de un comitet al cetățenilor (care trebuie să fie alcătuit din minim 7 cetățeni din 7 state ale Uniunii Europene), acesta poate fi înaintat Comisiei pentru a fi evaluat și posibil implementat. De asemenea, Tratatul de la Lisabona a determinat rolul parlamentelor naționale în UE, deoarece le-a conferit mai multe responsabilități și capacitatea de a examina principiul subsidiarității în procesul de elaborare a legilor.( ,,Tratatul de la Lisabona. Implicații asupra instituțiilor și politicilor românești" - ,,Studii de Strategie și politici vol 1", Institutul European din România, 2010, p. 37-48)

Democrația, pe scurt, este ''guvernarea oamenilor de către oameni, pentru oameni'' (Abraham Lincoln, 1863), și deci un deficit democratic ar implică lipsa prezenței și a greutății cuvântului oamenilor sau respectiv a cetățenilor din catrul procesului decizional. Consider că Uniunea Europeană și-a mai reglat problema deficitului democratic în urma Tratatului de la Lisabona deoarece schimbarea numărului de membri în Parlament aduce o perspectiva mai proporțională în ceea ce privește legiferarea, iar legitimitatea Parlamentului European și ceea ce îl face să își păstreze valoarea fundamentală democratică este faptul că acesta este ales în mod direct de către cetățeni, la nivel național. De asemenea, introducerea Inițiativei Cetățenești asigura un plus democratic pentru că în cazul în care reprezentanții aleși nu ating problemele relevante pentru cetățenii Uniunii Europene sau nu își respectă promisiunile cadrului ideologic în care sunt afiliați, sau în orice fel nemulțumesc cetățenii, aceștia au posibilitatea de a lua direct parte la decizii prin înaintarea unei petiții, care va fi ulterior discutată cu Comisia. Și chiar și în acest caz, dacă există nemulțumiri în cum a fost gestionată petiția sau dacă aceștia consideră că a fost făcută o greșeală de către vreuna din instituțiile Uniunii Europene, ei pot apela la Curtea de Justiție, conform principiului sancționării instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urmă unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul Curțîi ( Europa.eu, ''Curtea de Justiție a Uniunii Europene'', https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro).

Tratatele de la Amsterdam și Nisa, care modifică Tratatul de la Maastricht care a fondat Uniunea Europeană, nu au reușit să modifice structura europeană semnificativ. Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona a schimbat structura, consolidând fundamentul democratic al Uniunii. ( ,,Tratatul de la Lisabona. Implicații asupra instituțiilor și politicilor românești" - ,,Studii de Strategie și politici vol 1", Institutul European din România, 2010, p. 25-27). În concluzie, problema deficitului democratic stă deci în nivelul de implicare și participare al cetățenilor Uniunii, deoarece la nivel instituțional, schimbările structurale permit, după Tratatul de la Lisabona, reglarea oricărui posibil deficit democratic.