ALL for LOVE

IV

Elric este diferit.

Îmi amintesc să nu-i port pică pentru trecutul meu. Sper ca el să-mi poată oferi aceeaşi favoare în schimb. Unii nu pot. Dacă pot să aflu mai devreme, e mai bine pentru amândoi să plecăm nevătămați.

Mă trec nervii pentru că, în ciuda ofertei, în mod normal nu invit străini în apartamentul meu, cu atât mai puțin în patul meu. Ce fac?

Respingerea începe să-mi înflorească în piept în timp ce el stă în fața uşii de parcă ar fi gata să fugă. Unde e încrederea de mai devreme? Aş accepta chiar și puțină aroganță în acest moment.

Aruncând o privire la tricoul meu cu zilele ploioase sunt pentru citit şi la pantalonii roz de flanelă, îmi dau seama că poate nu sunt un set sau chiar sexy, dar nu urmăream nici una, nici alta când i-am îmbrăcat. Apoi îmi amintesc că a anulat întâlnirea noastră de joi înainte să am ocazia să accept invitația. Am judecat greşit situaţia şi l-am interpretat greşit. Ruşinată, mă aşez şi trag pătura de pe mine, gata să-l trimit la plimbare.

Nu contează că este atât de chipeş şi că am fost flatată că mi-a acordat timpul necesar. Sau că a vorbit cu el cu uşurinţă şi că niciunul dintre noi nu simte nevoia să umple vreun spaţiu gol.

Cui îi pasă dacă faptul că ținându-l de mână în ploaie mi-a făcut inima să se accelereze și a trimis fluturi care se agitau sălbatic şi necontrolat în burta mea? Nu am mai avut acest sentiment de o veşnicie. Faptul că m-am ținut închisă în mine însămi are mult de-a face cu asta. Faptul că nu cred că merit mai mult îmi afectează psihicul.

Habar nu am de ce mă simt brusc plină de speranță în ceea ce priveşte un tip. Mama mi-a spus mereu să nu am încredere într-un bărbat.

Elric a apărut de nicăieri, având nevoie de Wi-Fi şi de o sursă de energie, aşa că nu ar trebui să încep să mă împiedic de mine, crezând că e mai mult. Nu e ca și cum universul mi l-a pus în cale sau ceva de genul ăsta.

—Rămân, spune el cu o privire care poate fi citită ca fiind nimic mai puțin decât autentică.

—Serios? Mă uit la el, la felul în care se scarpină la ceafă, fără să se poarte aşa cum fac ceilalți băieţi sau să se afișeze cu o față plină de mândrie masculină. Încercând să par dezinvoltă şi mai puțin disperată după atenţia lui, adaug rapid: Doar dacă vrei tu. Nu o face de dragul meu.

O jumătate de zâmbet apare ca prin magie şi el chicoteşte.

—Crede-mă, asta e pentru mine. Stinge lampa de pe birou, apoi face semn spre chicinetă. Lumina aprinsă sau stinsă?

—Am încredere în tine, Elric.

Dacă m-aş fi uitat în altă parte, aş fi ratat felul în care pupilele i s-au îngustat înainte de a se mişca să stingă lumina din zona bucătăriei. Tăcerea lui pătrunde în întuneric în timp ce vine din nou în jurul patului. Cu perdeaua încă deschisă, ploaia străluceşte sub felinarul de la ieşirea din clădirea mea.

Lipindu-se de cealaltă parte a patului, se urcă lângă mine, un străin total, de parcă ar fi făcut-o de un milion de ori. A făcut-o? Este normal pentru el? Este un jucător despre care nu am fost avertizată?

Jur că pot găsi un suflet tulburat într-un car cu fân, dar Elric nu emană astfel de vibraţii. Mi-a scăpat vreun semnal de alarmă?

Mă simt singură.

Asta e realitatea.

Dar lăsând pe oricine să umple golul nu mă va duce acolo unde vreau să ajung în viaţă. Asta nu e sex. E vorba de bunătate. Nu-l pot trimite afară pe vremea asta, aşa că nu e nimic mai mult decât doi oameni care închid ochii în timpul unei ploi torențiale. Asta e tot.