ALL for LOVE

V - Partea 1

Dezlegată de inhibițiile ei, Story geme în gura mea în timp ce mâinile ei alunecă pe umerii mei. Strânsoarea ei se strânge pe muşchii mei în timp ce se leagănă de mine.

Nu era ceva ce aş fi putut prevedea. Nu cu ea. Pot să mi-o trag în orice zi a săptămânii, dar nu despre asta era vorba în seara asta. Cel puțin nu aşa cum a început.

Oare aşa vreau să se termine?

La naiba, da, aş vrea să mă simt bine cu ea.

Şi după cum mă sărută, nu sunt singurul.

Dar... de ce există o urmă de îndoială în spatele minţii mele?

Mă mișc pentru a o ţine de talie și o trag aproape, corpurile noastre găsindu-şi loc unul împotriva celuilalt şi evocând un alt geamăt delicios din partea ei. La naiba. De ce a trebuit să mă ispitească? Nu a învăţat-o tatăl ei că joaca cu diavolul nu se termină niciodată bine?

Alunecând un picior între al ei, îi trec o mână peste şold în timp ce o țin pe cealaltă în jurul taliei ei. Pijamaua pe care o poartă nu-i face dreptate trupului ei, dar îmi place că a ales confortul în detrimentul a orice altceva, inclusiv pe mine.

Care este distracția dacă cina este servită pe o tavă de argint?

Aş prefera să muncesc pentru desert.

Se macină de coapsa mea, iar capul mi se învârte al naibii de bine la gândul de a o vedea cum se excită pe mine. Povestea mă face să mă simt ca un adolescent care se săruta în Jaguar-ul meu din liceu. Ceva legat de sărutul ei mă face să mă simt din nou ca prima dată. Nu-mi amintesc primul meu sărut, cu atât mai puțin cu cine a fost, dar ştiu că nu voi uita asta, nu cu ea.

În ciuda faptului că mi-a întărit scula, nu am plănuit niciodată să se întâmple asta, dar felul în care limbile noastre se încurcă şi corpurile noastre se mişcă împreună, mă simt prea bine. Dacă voi pleca, știu că asta e ultima mea şansă. Îmi smulg gura din gura ei, lăsându-ne pe amândoi gâfâind.

Genele ei se deschid şi un zâmbet o urmează imediat după aceea.

—Ce este?

Îi împing o porțiune de păr după ureche şi o privesc. Doamne, e frumoasă, ca prima dată când am văzut-o. Nu a contat că era în cealaltă parte a unei camere aglomerate. Fata asta mi-a ieşit în evidență şi acum îmi dau seama de ce. E un înger, cu ochii ei care mă privesc ca şi cum ar ști cine sunt în interior, dar nu-mi poartă pică. Îi mângâi obrazul doar ca să o simt din nou.

—Cum eşti reală? îi şoptesc.

Obrajii i se înroşiră, devenind fierbinți la atingere.

—Nu înțeleg.

O sărut, buzele ei se aprind pe ale mele. Sprijinindu-mi fruntea de a ei, o inspir, slăbind cu fiecare gust pe care îl simt.

—Am o mărturisire. Încă în conflict dacă ar trebui să facem asta, decid că s-ar putea să fie prea târziu să ne răzgândim. Nu vreau să am secrete față de ea. Trupurile noastre sunt încă împletite, iar eu îi sărut fiecare dintre obrajii ei încinşi. Când mă aplec pe spate, adaug: Te-am văzut o dată.

—Ştiu. Mă făceam de râs mâncând o murătură mare într-un cinematograf.

Fata asta mă face să zâmbesc atât de uşor încât credeam că am uitat cum se face.

—Nu. Adică, da, mâncai o murătură, dar nu, nu te făceai de râs. Mi-a făcut plăcere să te privesc cum o devorai, dacă vrei să ştii adevărul.

Ea chicotește și se reajustează, păstrându-şi mâinile pe umerii mei, în timp ce mijlocul ei rămâne prins de al meu.

Apucând-o de şold, îmi place că e moale, fără oase ieşite în evidență, şi are curbe care ar putea fi considerate periculoase când e udă. Si uite asa. imaginatia mea o ia razna. Adaug:

—Noi doi am fost împreună altă dată.

Intrigată, ea îşi încruntă sprâncenele când întreabă:

—Am fost?

—Odată, la o petrecere pe Rainer Street.

—Vara trecută? Își înfige capul în pernă, zâmbind. Cea din vârful dealului? Clădirea cu oglinzi?

—Da.

—Locul ăla a fost uimitor. Priveliştea oraşului, barmanul, mobilierul de lux. Arăta ca şi cum ar fi fost scos direct din Architectural Digest. Numai bani. Nu ți-a plăcut?

—Locul e grozav, dar...

—Cum ai ajuns acolo? Ştii cine locuieşte acolo? Ea se rostogolește pe spate cu o privire visătoare în ochi. Când se uită înapoi la mine, mă întreabă: Cum crezi că e să locuieşti într-un loc atât de frumos, atât de scump...?

—Story. Se uită la mine cu inocenţa pătându-i ochii. E în regulă, dar nu vreau să vorbesc despre apartament sau despre petrecere.

—Bine, spune ea, zâmbind blând. Întinzându-se și trecându-şi mâna pe pieptul meu, mi-o sprijină pe umăr. Despre ce vrei să vorbim?

—Am fost acolo când ai intrat la petrecere. Nu ştiu dacă o voi îngrijora părând un hărțuitor sau dacă va aprecia mărturisirea, dar e prea târziu să mă întorc acum.

Ochii ei rămân fixați pe mine, iar eu sunt recunoscător că zâmbetul ei nu se clatină.

—Nu te-am văzut.

—Nu, erai cu altcineva.

—Fostul meu prieten, spune ea, coborându-şi ochii spre pieptul meu. De fapt, am avut o ceartă teribilă în acea noapte în baie. Se uită din nou la mine.

—Aş fi vrut să ştiu. Nu sunt nevinovat în asta, dar o încercare eşuată de lovitură de stat pentru a atrage atenția ei nu înseamnă că ar trebui să-mi asum vina pentru relația lor.

—Nu puteai să faci nimic. Are un temperament teribil. Este unul dintre motivele pentru care m-am despărţit de el.

—Te-ai despărţit de el? Vreau să rânjesc, dar mă abţin, deşi speranța din întrebarea mea este inconfundabilă. Ea dă din cap. Totuşi, gândul că Hogan a pierdut-o îmi aduce mai multă bucurie decât aş putea să explie dacă mă prinde că râd, aşa că îmi curăț gâtul, încercând să-mi temperez tonul. De ce v-ați certat?

—Ne certam tot timpul, dar în seara aceea era vorba de o fată cu care voia să se cupleze. Dă din cap de parcă amintirea în sine o enervează din nou.

—Nu înțeleg. Era cu cea mai drăguță fată de acolo.

Corpul ei se destinde, zidul pe care începea să-l construiască cade în timp ce se uită la mine de parcă tocmai aş fi atârnat luna pentru ea.

—Ce drăguț din partea ta, Elric.

—Vorbesc serios, Story. Nu mi-am putut lua ochii de la tine. Privirea mea coboară spre pieptul ei, în timp ce acesta se ridică şi coboară mai greu sub mărturisirea mea. M-am dus să-mi iau ceva de băut și când m-am întors, tu nu mai erai. Când te-am văzut la cafenea, nu am spus nimic, dar te-am recunoscut.