Se apropie de miezul nopții,
Apăsătoare liniște în castel, iubire,
Doar tu ce-mi tulburi a mea gândire.
Lângă ziduri îngropaţi morţii.
Zidurile sunt pline de sânge
Mă tulburi, mă amăgești, mă iubești, Suflet dulce, tu-mi conturezi povești.
Un glas amar răsună, plânge.
Ostașii spânzurați tresar în turla din castel,
Tu-mi mângâi pielea fină de pe trup, Sărutările tale apăsătoare mă astup,
Ăsta reprezintă cel mai dulce pastel
