Pe același drum!

Capitolul 5

E doar vina ta , din cauza ta a murit,  numai tu ești vinovata, daca nu îl obligai in seara aia să mergeți la petrecere nu se întâmpla asta.
- Te rog încetează , știi foarte bine că nu l am obligat eu sa mergem acolo, știi deja că , consumase droguri și m am rugat de el sa nu se urce așa la volan.
- Ba nu , tu l ai împins în asta , este doar vina ta .
- Știi că și eu am avut de suferit , la dracu! Am stat 3 luni nenorocite in coma! Știi asta  .
- Daca nu erai tu , poate că acum Sean trăia. Ești o nenorocită!
- Știi că n am vrut sa se întâmple asta, nici eu nu mi am dorit că Sean sa moara .

Stau în bucătărie în timp ce îmi beau cafeaua și fumez o țigară , amintirea asta nu îmi dă pace , de câteva zile abia am dormit 5 ore in total și mă simt sleită de puteri, după petrecerea lui Noah, nu am mai ieșit din casă și mă simt foarte neliniștită.
Am inceput sa am mai multe coșmaruri că înainte și pastilele mi s-au terminat , nu știu ce să mai fac , singura metoda e sa mi sun dealerul și să văd dacă mă poate ajuta.

După ce am băut 3 cafele și am fumat un pachet de țigări mi am luat telefonul de pe blatul de bucătărie și am ieșit în curtea din spate sa îl sun pe Jeremy , dealerul meu .
După al doilea apel în sfârșit a răspuns
- Blake , ce surpriza sa te aud .
- Buna Jeremy , nu te sunam daca nu aveam o urgenta
- Ce sa întâmplat? Cu ce te pot ajuta?
- Crezi că îmi poți trimite ceva in Denver?
- Sigur , ce ai vrea? Extasy? MDMA? cocaina? Heroina?
- Trimite mi ce este mai puternic, am ceva timp de când nu mă pot odihnii și simt că numai rezist .
- Blake, au revenit coșmarurile?
- Da Jeremy, și chiar nu știu ce să mai fac .
- Bine Blake , de data asta te ajut , dar chiar trebuie sa te duci la un psiholog , știi asta da?
- Știu Jeremy, te rog ajuta mă macar de data asta .
- Bine , o sa revin cu un apel și o sa îți spun locul și ora.
- Mersi Jeremy, ești cel mai tare, ce m as face eu fara tine?
- Se pare că nu vom afla , ai grija de tine Blake , ne auzim . După asta am închis apelul și mi am aruncat telefonul pe măsuța de lângă piscina .

Câteva ore mai târziu reușisem să mănânc câte ceva și așteptam vesti de la Jeremy, atunci când eram sigură că nu va mai suna și nu mă va ajuta cu problema mea , telefonul a vibrat pe masa și m am întins să văd ce notificare este , era un mesaj de la Jeremy , îmi spunea când și unde o sa mi vina pachetul și că fiind ultimul nu o să îmi ia bani pe el , refuz sa cred așa ceva , chiar credeam că a renunțat să mă ajute.

Noaptea a venit mai repede decât mă așteptam și deșii era 2 dimineața nu puteam să adorm deloc , așa că am sărit din pat mi am tras niste haine pe mine, un hanorac cu gluga mi am băgat țigările Intr un buzunar și telefonul in celălalt și am părăsit casa cu gândul că poate daca iau niste aer și mă relaxez o sa mai uit de probleme.

Se pare că universul avea altă idee în legătură cu plimbarea mea nocturnă căci atunci când am ieșit din curte ochii mei au căzut pe Damon , stătea pe scările din fata casei lui îmbrăcat complet in negru, gluga de la hanorac îi era căzută și îi descoperea fata. Intr o mână ținea o țigară din care trăgea cu nesaț iar în cealaltă se juca cu ceva, am presupus că este un breloc fiindcă făcea zgomot când îl mișca. Cred că a simțit că ma uit la el fiindcă și a întors privirea că de gheață spre mine și a rămas uimit când m a văzut în mijlocul aleei la ora aceea.

- Buna , nici tu nu ai somn? Întreb eu de pe trotuar dorind sa fac conversație.
- De obicei nu dorm la ora asta, dar tu? Ce faci la ora asta pe strada?
-  Nu pot dormii și am ieșit la o plimbare. Mă gândeam că dacă iau niste aer o să mă pot odihnii mai bine.
- Am înțeles , eu acum am venit de la munca , din cauza asta sunt aici . Vrei? Mă întreabă el făcând semn spre țigară.
- Nu ,mulțumesc le am și eu în buzunar, îi răspund băiatului și îi fac semn spre pachetul de țigări pe care l am scos din hanorac.
- Vrei sa faci o plimbare cu mine? Îl întreb pe băiat și am rămas până și eu uimită de ce am putut scoate pe gura asta, adică nu te oblig sau ceva , mă gândeam că ne putem cunoaște mai bine .
- Da , sigur . Așteaptă mă doar să îmi schimb hanoracul și vin in 2 minute, spune el în timp ce eu am dat aprobator din cap. L am așteptat în fața casei și când a ieșit pe ușă în loc de hanoracul negru simplu și larg , acum avea pe el un hanorac gri cu o inscripție in partea dreapta .
- Deci, încotro? Mă întreabă el în timp ce a luat o la pas .
- Nu știu , ai vrea sa îmi arăți cartierul? Întreb eu în timp ce se întoarce cu fața la mine și mă privește direct in ochi .
- Pe bune? Te ai mutat deja de mai bine de 2 săptămâni și încă nu știi cartierul? Mă întreabă băiatul și am văzut cum un colt din buze ii se ridică ușor în sus , dar ia ieșit mai mult o grimasă in loc de un zâmbet .
- Ă, spre apărarea mea am avut de despachetat și nu am avut timp să ies sa vizitez cartierul. Spun eu în timp ce mă uit fix in ochii lui .
- Am o idee mai buna , spune el dintr o data .
- Ooo , da? Și ce idee ai?
- Te duc sa vezi ceva mult mai frumos , ce zici?
- Ok , merg pe mana ta , sper doar sa nu fii vreun criminal și să mă duci la locul de crime sa mă omori cu sânge rece , spun eu în timp ce încerc să formez un zâmbet , deși nu știu din ce motiv anume îmi inspiră încredere deși nu îl cunosc prea bine .
- Ooo, crede-mă, am alt loc pentru crimele mele , spune băiatul făcându-mi cu ochiul și înaintând spre centru cred.
- Bine atunci , sa vedem unde mă duci. Zic eu puțin mai entuziasmată de data asta .
- O sa îți placă ai sa vezi. Deci... Ce te aduce in Denver Blake?
- Pai am vrut o schimbare , și mi sa părut locul perfect pentru mine. Dar tu? Ești de aici sau te ai mutat și tu aici?
- Eu sunt de aici, am copilărit în Denver doar că am fost plecați o perioada mai lunga , ne am întors abia anul trecut.
- Plecați? Adică și fratele tău?  Întreb eu
- Da , am locuit câțiva ani în Madrid. Când am auzit nu mi a venit să cred .
- Stai, vorbești serios?
- Da , de ce ? Ți sa pare că aș avea chef de glume la ora asta?
- Nu , doar că nu o sa îți vina sa crezi , dar tot de acolo vin și eu . Am locuit în Madrid de când mă știu , cum de nu ne am întâlnit până acum?
- Nu știu , probabil așa a fost sa fie , spune el și iar se uită fix in ochii mei .
- Câți ani ai ? Mă întreabă el
- 21, dar tu?
- 23
- De ce nu ați mai rămas în Madrid Demon?
- Probleme de familie , spune el direct și mi am dat seama că este un subiect sensibil.
- Am înțeles , spun eu și timp de câteva minute bune nici unul dintre noi nu a mai spus nimic .
- Am ajuns , spune el și îmi face semn spre o clădire care pare părăsită de ani buni .
- Aici? Întreb eu, acum chiar cred că vrei să mă omori la cum arată locul ăsta , spun eu in timp ce un zâmbet îmi așterne pe față.
- Haide , vino trebuie sa urcăm , spune el și o ia înaintea mea .
- Ce este aici Damon? Întreb când ajungem pe acoperiș. E frumos , nu cred că am mai văzut așa ceva vreodată , spun in timp ce admiram priveliștea, mii de luminițe se aștern la picioarele noastre. Mă întorc spre el și îl vad că el deja se uită la mine foarte atent.
- Ce este? Am ceva pe fata ? Întreb eu fiindcă deja mă simțeam ciudat sa fiu privită de el, parcă toată pielea îmi lua foc .
- Nu , doar că ești prima persoana pe care o aduc aici, spune el după o mica pauza , nu credeam că o să îți placă , aici vin să uit de probleme când nu știu încotro să o apuc.
Mă uit la el în timp ce privește locul cu o admirație aparte.
- E foarte frumos Damon , dar de ce m ai adus fix pe mine aici?
- Mă gândeam că o să te ajute și pe tine să mai uiți de probleme , presupun că din cauza asta nu poți dormi. Spune el în timp ce se apropie de mine cu pași lenți.
- Acum când simți nevoia de liniște știi unde sa vii, poate fii și locul tau de acum . Asta daca vrei și tu bineînțeles, îmi zice el în timp ce distanta dintre noi a rămas aproape nulă.
Se uită atent in ochii mei parca vrând să vadă în sufletul meu și își apropie capul de al meu , mă uit în ochii lui nesigură și face exact ce mi a fost teama de la început .
Ma sărutat!