DARK VENOM

Trei

Killian

Tocmai ce ocupasem un loc în camera unde urma să se adune membrii Bratva. Cu toții așteptau un singur om să-și facă apariția.

Nikolai.

Încăperea duhnea a votcă, de parcă m-aș fi aflat într-un bar de bețivi. Alții fumau, alții beau și vorbeau un limbaj mult prea vulgar pentru a fi descris.

Îmi încrucișez brațele la piept stând fără pic de entuziasm pe scaunul pe cât se poate de îndepărtat de ceilalți.

Ușa se trântește în urma lui când intră cu o dispoziție suspicios de veselă.

— Khoroshiye novosti, rebyata. Dmitri dayet nam zelenyy svet!

*Vești bune oameni buni. Dimitri ne dă undă verde!*

Mânjesc ochii. Dimitri a fost trimis în Italia pentru a sabota și pentru a urmării fiecare mișcare al lui Herrera.

Nikolai face semn ca ceilalți să se oprească din a bate din palme și să strige.

— Ne budem slishkom radovat'sya, Errera znayet, chto ya slezhu za nim, on budet gotovit'sya k boyu...

*Să nu ne bucurăm prea mult, Herrera știe că l-am luat la ochi, o să se pregătească pentru luptă...*

Se uită la mine și rânjește, venind în drept cu scaunul meu și punându-mi mâna pe umăr.

— ...no s drugoy storony, my znayem, chto dlya nego samoye dorogoye, verno? Killian.

*...dar pe de altă parte, știm care e lucrul cel m-ai de preț al lui, nu? Killian.*

Nu zic nimic, știam despre cine era vorba, și gândul că Dimitri e acolo în preajma ei, mă face să văd roșu în fața ochilor. Eu eram cel care urma să termine cu ea, nimeni altcineva.

Dacă aș da ochii cu el, i-aș crăpa capul doar pentru că s-a apropiat de ceva ce îmi aparține, și sunt extrem de protectiv cu lucrurile mele.

— Nachnem s chego-to prostogo, ya vse yeshche dumayu nad variantom...

*O să începem cu ceva simplu, încă mă gândesc la o variantă...*

Începe el.

— ...na dannyy moment vy svobodny.

*Momentan, sunteți liberi.*

Știam că e o pierdere de timp. Mă ridic împreună cu ceilalți de la masă, însă Nikolai mă oprește.

— Tu rămâi, Romanov.

Mă opresc cu spatele la el strângând din dinți. Când sala se golește, întreb iritat:

— Ce vrei?

Nikolai se sprijină de masă spunând amuzat:

— Nu te încrunta așa la mine, sau nu o să mai ai prilejul de a-ți cucerii prințesele.

— Genele nu se schimbă, ce să zic.

— Și asta îmi place, în sfârșit recunoști și tu un adevăr.