𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐𝟑 - 𝐀𝐝𝐢𝐨

698 138 43
                                    

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐𝟑 - 𝐀𝐝𝐢𝐨

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐𝟑 - 𝐀𝐝𝐢𝐨

𝐄𝐕𝐄𝐋𝐘𝐍 𝐌𝐀𝐑𝐓𝐈𝐍𝐄𝐙

— Mă iubești? întreb cu glasul înecat de lacrimi

Corpul îi îngheață câteva momente, iar degetele se albesc în jurul armei din mâna sa.

— N-am spus asta, rostește nervos, umerii săi încordându-se vizibil.

— Dar nici nu ai negat, șoptesc cu speranța că măcar își va aminti ce i-am spus înainte să plece din New Jersey.

— Cum ai putut să faci asta? Cum ai putut să mă minți atâta timp? strigă la mine și fac un pas în spate.

Nu mi-e frică de el, dar instinctul îmi spune că urmează o izbucnire din partea sa, iar orice e posibil. I-am frânt inima.

— Nu am știut până nu am văzut piatra funerară, spun adevărul, simțind cum inima mea se sparge în bucățele. L-am iubit, Kai. Nu am vrut să o fac, nu l-am împușcat intenționat. A fost o greșeală.

— Tot o greșeală a fost și faptul că l-ai lăsat să zacă în propriul sânge?

Cuvintele sale se înfig ca un cuțit în inima mea.

— M-am panicat, știu că n-

— Când te panichezi, suni la ambulanță, nu îl lași să moară.

Ăsta nu e Kai al meu. Răceala din vocea sa mi-e străină. Tonul jucăuș și arogant cu care mi-a vorbit în prima zi când ne-am cunoscut, nu mai există. A fost înlocuit de varianta rece și fără sentimente.

— Îmi pare rău... chiar te iubesc, Kai. Nu am vr-

— Taci! Nu mai spune cuvinte care nu-și au rostul.

— Dar...

— Vreau să pleci din orașul meu. Dacă am să te mai întâlnesc vreodată, am să-ți trag un glonț direct în inimă. Am să te ucid la fel cum mi-ai ucis tu fratele.

Mă blochez.

Clipesc des pentru a alunga lacrimile și mă apropii de el. Îi ridic mâna cu pistolul și fixez țeava în dreptul inimii mele.

— Fă-o acum. Oricum nu o să mai bată în lipsa ta.

Ne privim câteva momente fără să vorbim. Ochii săi îi fixează pe ai mei, dar tot ce reușesc să văd în ei e dezamăgirea. Nici urmă de iubirea cu care mă privea altă dată.

— Olivia... spune și scutur din cap.

— Evelyn, sunt tot Ev a ta, iubitule. Nu m-am schimbat. Sunt aceeași fată care în urmă cu câteva ore te-a pus să-i promiți că orice s-ar întâmpla te vei întoarce la fel al ea.

Suflete în derivăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum