Suflete în derivă

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 𝟐 -𝐄𝐚 𝐞 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐜𝐨𝐥𝐚𝐭𝐞𝐫𝐚𝐥𝐚.

KAI MARTIN

Privesc cu tristețe mormântul fratelui meu și așez buchetul de flori în vaza special amenajată pentru asta. Încă nu-mi vine să cred că nu mai e aici cu mine. Eram frați vitregi, dar niciodată nu am ținut cont de asta.

Întotdeauna am ținut unul la altul de parcă am fi fost frați adevărați, iar asta ne-a demonstrat că nu sângele care ne curgea prin vene era important, ci legătura dintre noi. Au trecut cinci ani nenorociți de când a fost smuls cu forța din viața mea și încă nu am trecut peste asta.

L-am găsit chiar înainte să-și dea ultima răsuflare, iar ultimele sale cuvinte au fost niște aberații.

ÎN URMĂ CU CINCI ANI

Parchez mașina în fața casei fratelui meu și scot pungile de cadouri din portbagaj. Anul ăsta am decis să petrec Crăciunul cu Keith și iubita lui Olivia, pe care nu am apucat să o cunosc până acum, deși ei sunt împreună de aproape 3 ani.

De fiecare dată când veneam în vizită, Keith spunea că e plecată cu treabă în oraș și niciodată nu era acasă. Dar acum nu mai avea scăpare, urma ne petrecem sărbătorile de iarnă împreună.

Ușa casei era larg deschisă, iar când am pășit înăuntru am intrat direct într-un film de groază. Trupul lui Keith zace într-o baltă de sânge în fața mea. Șocul la vederea trupul său m-a făcut să scap pungile din mână și să îngheț câteva momente în pragul ușii.

M-am dezmeticit rapid și am alergat spre el, luându-i capul în mâinile mele. L-am zguduit de câteva ori, m-am uitat la el, iar abdomenul îi sângera excesiv și nu reacționa.

- Keith, frățioare, trezește-te.

Spun speriat și pun mâna pe telefon să sun o ambulanță, am apelat numărul de urgențe și le-am dat adresa. Mi-am desfăcut hanoracul și am încercat să-i opresc hemoragia, iar în următorul moment, ochii săi s-au întredeschis.

- Keith, rămâi cu mine. Te rog..

Deschide gura să spună ceva, dar îl întrerup.

- Nu te forța să vorbești, ambulanța e pe drum. O să fii bine. Iar cine ți-a făcut asta o să plătească cu vârf și îndesat.

- N-nu. Spune trăgând aer adânc în piept. Ea t-treb-buie să-și tr-răiască v-viața.

Se bâlbâia foarte rău și abia înțelegeam ce spune.

- Olivia? Ea ți-a făcut asta?

- N-nu. A f-fost de-decizia mea.

- Frățioare, nu te mai forța.

- Kai, p-promite-mi.

- Ce?

- O l-lași în p-pace.

Cum pot să fac asta când ea l-a lăsat să moară pe podea? Cum să o las în pace? Era imposibil.

- Kai, p-romite. N-nu mai am m-mult ti-timp. Simt..

- Promit.

Și asta a fost. Și-a închis ochii, iar capul i-a picat într-o parte. I-am verificat pulsul atât la gât cât și la încheietură, dar acesta nu se mai simțea. Mi-am pierdut fratele pe vecie, din cauza unei târfe narcomane.

Paramedicii de la ambulanță au intrat în casă și m-au dat la o parte pentru a-l putea resuscita, dar eu știam deja că l-am pierdut. Priveam în gol gândindu-mă la toate momentele frumoase petrecute împreună.