Ultimul dans...⚘️🥀

3.Începutul fără întoarcere

Gabriel și ceilalți ieșiseră din cafenea, însă neliniștea continua să le încolțească gândurile. Pașii lor răsunau apăsat pe străzile pustii, fiecare dintre ei absorbit de propria luptă interioară. Erau conștienți că, de acum înainte, toate deciziile aveau să-i lege și mai strâns de acest război nevăzut, în care nu mai exista cale de întoarcere.

În aerul rece al nopții, vocea lui Adrian părea să le răsune încă în minte, ca o provocare tăcută. Purtau pe umeri povara unui angajament tăcut, dar totuși apăsător. Priviri încărcate de îndoială și teamă se intersectau, însă nimeni nu avea să-și recunoască ezitările.

Gabriel inspiră adânc, pregătindu-se pentru ceea ce urma. Știa că pericolul era mult mai mare decât îl estimase. Fiecare mișcare, fiecare gest deveneau, acum, parte din acest „dans" periculos, în care orice greșeală putea însemna sfârșitul. Într-un oraș acoperit de umbre și minciuni, singurul mod de a supraviețui era să lupte mai inteligent și mai nemilos decât Adrian.

Pe măsură ce pășeau prin străzile întunecate, Gabriel nu-și putea opri mintea de la posibilitățile care se învârteau ca niște spirale de fum otrăvitor. Adrian era mai mult decât un dușman; devenise o figură omniprezentă, un adversar care părea să le anticipeze fiecare mișcare.

La un colț de stradă, Ana se opri și îi privi pe ceilalți cu o intensitate care îi făcu să rămână tăcuți. Ochii ei străluceau în lumina palidă a unui felinar, iar vocea ei abia șoptită părea un ecou al neliniștii lor colective.

„Știm cu toții că el are un avantaj asupra noastră," zise ea încet, „dar avem și noi armele noastre, oricât de fragile ar părea acum."

Emil își îndreptă privirea, simțindu-se motivat de încrederea ei neașteptată. "Nu mai putem acționa haotic," răspunse el ferm. „Trebuie să jucăm după propriile reguli, să facem ceea ce nici Adrian nu ar anticipa."

Un moment de liniște plutea între ei, până când Gabriel, simțind greutatea fiecărui cuvânt, reluă discuția: „Atunci să ne concentrăm pe vulnerabilitățile lui. Nimeni nu e invincibil. Poate că el e sigur pe poziția lui acum, dar asta îl face... neglijent. Vom urmări fiecare mișcare, fiecare reacție."

Isabelle și Elisabeta îl priviră cu o determinare nou descoperită, ca și cum fiecare cuvânt spus de Gabriel le reamintea de miza jocului. Lupta lor nu era doar una de supraviețuire. Era o bătălie pentru a recâștiga controlul asupra vieților lor, pentru a respinge puterea pe care Adrian încerca să o impună asupra lor.

În cele din urmă, Victor, tăcut până acum, spuse grav: „Suntem într-o luptă fără reguli clare. Dar dacă există ceva ce am învățat până acum, e că nu vom câștiga doar prin forță. Va trebui să fim mai inteligenți, să ne păstrăm calmul și să-l forțăm să-și arate punctele slabe."

1

În acea noapte rece și apăsătoare, ei formară un pact tăcut, o alianță încărcată de promisiuni nerostite și hotărârea de a răzbate, chiar și cu riscul de a pierde totul. Adevărata luptă abia începuse, iar fiecare dintre ei simțea instinctiv că drumurile lor nu mai aveau cale de întoarcere.

Gabriel le făcu un semn scurt cu capul, iar grupul se dispersă tăcut, fiecare mergând în direcția lui, dar cu gândurile și scopurile unite.

Din umbră, Adrian observa din depărtare. Zâmbetul lui rece reapăru, satisfăcut de mișcările lor, dar și intrigat. Lupta era, într-adevăr, în desfășurare.

Ploaia începu să cadă ușor, împrăștiind o ceață fină pe străzi, acoperind orașul într-o mantie de mister. În noaptea ce părea fără sfârșit, fiecare dintre ei se îndrepta către locul stabilit, unde hotărâseră să se întâlnească pentru a pune la punct ultimele detalii ale planului.