Amnesia - H.S.

unsprezece

'Daca nu te desparti de domnisorica ta, aceste poze vor ajunge la ea'

Asta scria in scrisoare. De asta nu vroia sa mi-o arate. De asta nu vroia sa imi arate plicul. In plic se afla poze cu el si cu o blonda in pat, dezbracati. Cliseic, dar adevarat. M-a inselat.

Poate nu se poate numii inselat daca pe atunci nu eram impreuna, dar nu stiu sigur cand sunt facute pozele acestea.

Harry s-a asezat pe canapea inca de cand i-am smuls plicul din mana. Presupun ca stia cum aveam sa reactionez. Lacrimile imi curgeau neincetat din ochi iar mainile si picioarele incepusera sa-mi tremure. Am lasat scrisoarea aceea nenorocita si pozele sa-mi cada din maini si mi-am ridicat privirea pentru a ma uita la el. Era asezat pe canapea cu fata in mainile rezemate de genunchi.

-Cand s-a intamplat asta? l-am intrebat dar imi era frica sa aud raspunsul.

Daca s-a intamplat dupa ce ne-am impacat ? Ce am sa fac? Daca asta s-a intamplat nu m-a inselat nu mai pe mine. Ci ne-a inselat pe noi deoarece nu mi-a distrus doar mie inima, ci a distrus si posibilul viitor pe care il puteam avea impreuna.

Dar daca s-a intamplat inainte sa ne impacam ? Ce am sa fac atunci? Asta nu s-ar numii inselat. Dar totusi nu l-as putea ierta. Inca nu mi-a spus de ce doamne iarta-ma s-a prefacut ca e cu Kendall si acum asta? Omul asta este atat de incurcat si de idiot.

-Acum doua zile, raspunde intr-un final.

Acum doua zile eram impreuna..

-Daca nu erai fericit de ce nu mi-ai zis ? Puteai pur si simplu sa pleci, nu sa ma inseli.

Mi-am luat bagajele care inca erau in mijlocul sufrageriei si am iesit pe usa. Norocul meu e ca m-am imbracat inainte sa cobor dupa Harry.

Am sunat la un taxi care a ajuns in 5 minute si am plecat acasa. La mine acasa.

In drum spre apartamentul meu m-am tot gandit la noi. La cum ne-am cunoscut. La cum am ajuns sa fim impreuna. La certurile noastre prostesti. La toate clipele frumoase. La tot. Era mult prea greu pentru mine sa stiu ca iar l-am pierdut. Ca iar nu o sa mai fiu langa baiatul, sau arbatul pe care il iubesc. Dar acum nu a fost vina mea. A fost a lui.

Dar am sa continui sa zambesc chiar daca ma doare.

Poate chiar nu m-a iubit. Poate doar a vrut sa nu fie singur si m-a gasit pe mine, iubirea lui din liceu, si stia ca eu inca sunt in limba dupa el si m-a mintit. Sau poate sunt prea buna pentru el, pentru egoul lui mare. Sau poate l-am facut sa creada ca viata lui este mai buna cu mine si avea iluzia ca ma iubeste, chiar daca nu este asa. Dar sunt sigura ca nu o face pentru ca nu distrugi persoana pe care o iubesti.

Cand taximetristul a oprit in fata blocului meu s-a oferit sa ma ajute cu bagajele dar l-am refuzat politicos multumindu-i in aceasi timp si lasandu-i un bacsis pentru faptul ca a vrut sa ma ajute.

Cand am intrat in apartamen am aruncat bagajele pe podea si mam lipit de usa dupa ce am incuiat-o. M-am lasat usor in jos simtind lacrimile scurgandu-se pe obrajii mei. 

Dar de ce plang? Daca lui nu i-a pasat mie de ce mi-ar pasa?

Am sa fac in asa fel incat sa ii fie dor de mine. Sa se trezeasca dimineata si sa inceapa sa planga pentru ca m-a pierdut. O sa regrete faptul ca nu este el acolo sa ma tina de mana pe strada ci altcineva. O sa ajunga sa compare oricare fata cu care o sa fie cu mine. O sa ii fie dor de mine, de zambetul meu, de rasul meu. O sa regrete, iar partea cea mai rea este ca o sa fie vina lui.

M-am ridicat de pe jos ducandu-ma la baie pentru a face un dus fierbinte. Mi-am imaginat mainile sale cum se plimba pe corpul meu in timpul dusului, dar asta nu o sa se mai intample de acum.

Dupa ce am iesit si mi-am infasurat corpul intr-un prosop minuscul mov, au inceput sa se auda batai in usa urmate de numele meu strigat de nenumarate ori de Harry. Nu aveam de gand sa ii raspund. Sa stea si sa isi rupa mainile batand la usa pentru ca eu am sa ii deschid.

Dar usa s-a deschis si imi blestem zilele pentru ca am uitat ca i-am dat si lui o cheie.

Harry a intrat pe usa iar cand l-am vazut mi-am dus mainile la gura de uimire.

-Harry, ce Doamne iarta-ma ai patit?

****

SOOOOOO, am revenit :))

Inainte sa intrebati, daca o sa intrebati, nu ma simt mai bine deoarece s-a intamplat :( Bunicul meu a murit acum 9 zile, dar bunica mea m-a implorat practic sa nu port doliu decat astea 9 zile (adica pana la prima pomana) si sa imi vad de viata mea pentru ca el o sa ma urmareasca de sus. Asta m-a intarit foarte tare si am decis sa imi vars putin 'tristetea' pe carti, scriind.

Imi pare rau ca acest capitol este scurt dar lucrez si la o poveste noua care o sa apara diseara si care ma reprezinta pe mine ca persoana.

Va promit, si de data asta am sa ma tin de promisiune, ca urmatorul capitol va fi mai lung si v-a venii mai repede.

I hope you liked it and i love you soo soo much ♥

*capitol needitat*