Prolog

170 12 1
                                    

  -Fugi! îmi spune el împigându-mă la spate cu mâna lui rece...aşa rece. Ce puteam face? Trebuia să fug. Să scap de tot. S-a transformat într-un coşmar. Inima nu se opreşte. Frica ca el să nu fie rănit de aceia, mă apăsa...Abia mai alergam, obosesc...Iar ei sunt după mine. 

  Lacrimile sărate şi strălucitoare apăreau din ce în ce mai des. Mă împiedic şi cad. Dar nu pot renunţa. Trebuie să mă târăsc...Chiar dacă nu mai are sens. Nu mai are rost. Nu mai am de ce. Mă vor prinde. Mă vor omorî. Sper măcar că el e bine...

  Mă prind. Vreau să mă zbat, dar nu mai am suficientă putere. Cedez. Vreau, dar nu pot. De ce? De ce mereu sunt aşa? Chiar şi când el e în pericol. Nu pot face nimic. Sunt slabă. Ei vin spre mine cu un cuţit. Eu nu fac nimic. Îl îndreaptă spre mine. Eu nu fac nimic. Voi muri iar eu nu voi face nimic.

-UN COSMAR!

The VampireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum