Coșmarul de la miezul nopții (#2 „Legendele din Lyster Ched")

XLIV. Toată puterea

                              1

          ,,Haide, Nina! Trebuie să găsești o soluție!"

          Deși încearcă să se îmbărbăteze singură, corpul ei nu o mai ascultă. Tot curajul și toată puterea pe care le-a simțit mai devreme încep să dispară. Durerea o îngenunchează și frica nu o lasă să se miște. Cu toate astea, ea e cea mai agilă dintre cei rămași în picioare. Dar, cum ar putea să se lupte ea cu Alistair King și cu Teresa King? Putere are, căci e parte din Linia Supremă, dar nu are experiență. Nu știe cum.

          Privind-o pe Teresa cum se depărtează mândră, Nina încearcă să facă un pas către ea, dar cu greu înaintează.

          — Degeaba! strigă Nina cuprinsă de frustrare. Nu mai poți să-mi iei locul. Blestemul nu mai e! Zailla a murit! Degeaba!

          Teresa se oprește în loc o secundă, după care se întoarce către Nina.

          — Ai decis tu asta, brusc? o întreabă fata.

          — E posibil ca Nina să aibă dreptate!

          Strigătul Ranelei o face pe Teresa să-și întoarcă privirea către ea.

          — Nu știm sigur, dar chiar dacă blestemul nu a dispărut, fără dorința Zaillei de a distruge lumea, nu e nevoie să-l mai împlinim, continuă ea. Asta dacă Alistair nu vrea să-i ia locul Zaillei.

          — Nici nu se pune problema, răspunde Teresa.

          — Și atunci? întreabă Ranela.

          — Știm că nu mai e nevoie de ritual. De aceea încă mai sunteți în viață, vorbește Alistair King. Vreau doar puterea Domului acum.

          — Alistair, strigă Ranela, dacă și tu vrei o lume bună, așa cum vrem și noi, atunci nu e nevoie să ne luptăm între noi. Nu e nevoie să facem mai multe victime. Dă-i drumul lui Ruth. Lasă Domul în pace, să-și urmeze cursul. Dacă ne unim puterile, așa cum vrăjitoarele au făcut în toate erele lumii, vom fi mai puternici ca niciodată.

          — Ce vorbe frumoase! se miră King. Aproape că le cred.

          — Vorbesc serios! îi răspunde Ranela. Nimeni pe lumea asta nu dorește mai mult decât mine unitate fără lupte între noi.

          Alistair King nu mai spune nimic, ci doar întinde mâna către Teresa, pentru ca aceasta să îi dea ciobul.

          În fața ochilor, Nina parcă vede desfășurându-se altceva...

          ,,Nu strică să încerc.", gândește Nina, ridicându-și palma către Teresa.

          Teresa pornește către tatăl ei. Deja ajunge în mijlocul Camerei.

          Nina, de jos, ținându-și palma întinsă, își amintește de ceva de acum nu prea mult timp. Nu vrea s-o facă, dar...

          ,,Într-o zi, vei sta față-n față cu Zailla, în timp ce ea va ține un cuțit la gâtul surorii tale", i-a spus Nicholas atunci. Însă Nina a ratat șansa de a lupta pentru a-și salva sora. A fost prea lașă și prea slabă. Nu că acum ar fi o luptătoare, dar este prea furioasă ca să mai dea înapoi. Acum Alistair o ține pe doamna Ruth, iar Nina e singura rămasă care poate face ceva.

          — Destul de aproape cât să atac prima, murmură Nina, concentrându-se pe valurile ei energetice.

          De data asta, nu le poate lăsa să zburde libere, ci încearcă să le strângă, concentrându-le într-un singur loc din palma sa.