Ma plimbam de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga. Doctorul nu mai iesea din salon si nimeni nu stie care e starea ei. Sunt atat de stresata incat imi vine sa ma dau cu capul de pereti. Dintr-o data, iese si doctorul foarte ingrijorat.
- Explica-ne naibii si noua ce se intampla cu Elizabeth! spun nervoasa.
- Ne pare rau.
- Va pare rau? A murit sau ce?
- Nu, dar nu se mai poate face nimic. Mai are in jur de doua saptamani de trait. Si daca o operam din nou, va muri chiar mai repede. Daca era mai tanara traia. Dar are 67 de ani, totusi..
- Ce?! Ce fel de doctori sunteti voi? Mai bine plecam in alta tara cu ea. aud o voce din spate.
M-am intors, era Harry, dar i-am spus sa se potoleasca. Si cand am vrut sa mai spun ceva, am vazut ceata in fata ochilor, apoi am lesinat.
Am inaintat in padure, nu imi era frica ,mai facusem asta , desi am fost avertizata. Simteam ca cineva ma urmareste, dar nu am bagat de seama si cum ma uitam in spate, m-am impiedicat si am cazut. Am dat sa ma ridic , dar cineva ma prinse de brat si ma lovi destul de rau la cap. Cand m-am uitat sa vad cine este, era...
Dar nu am apucat sa vad cine era pentru ca m-am trezit. Eram pe un pat mic intr-un salon nu asa mare, cred ca inca sunt la spital. Nici nu stiu ce s-a intamplat. Tin minte doar ca i-am spus lui Harry sa se potoleasca apoi am lesinat. Dintr-o data intra Xonia in salon si imi intrerupe gandurile.
- Esti mai bine?
- Da. zambesc.
- Poftim, ia o pastila si bea putina apa.
- Elizabeth?
- A dus-o Harry acasa, sta Gemma cu ea. Harry e aici cu mine.
De ce nu poate sa plece Harry? Chiar nu am nevoie de el aici. Vreau sa fiu doar cu cei pe care ii iubesc, el nu face parte din categoria aceasta, nu inteleg de ce vrea sa ma ajute. Telefonul imi vibra. Primesc un mesaj de la Gemma.
*Elizabeth vomita sange. Haideti repede aici.
Cand citesc mesajul, ma ridic repede, imi scot perfuzia si imi iau jacheta si plec cu Xonia si.. cu Harry repede la casa bunicii. Cand am ajuns, am intrat cu cea mai mare viteza in casa si m-am dus direct in camera unde am inteles ca era Elizabeth cu Gemma. M-am speriat. Pe pat era numai sange, iar Gemma statea cu capul pe pat, cand m-a vazut, s-a ridicat repede si m-a imbratisat, plangand.
- Dupa..ce a vomitat sange...a inchis ochii zicand ca se culca.. Si nu se..mai trezeste.
- Stai calma, Gemma. incerc sa o linistesc.
Il chem pe Harry si Xonia si o ridica si o urca in masina, ducandu-se la spital cu ea si eu ramanand cu Gemma, era speriata. O inteleg. Asa faceam si eu daca vedeam cum vomita sange bunica. Mi-e frica. Chiar nu vreau sa o pierd pentru ca voi ramane singura. Mai ales ca Xonia va pleca maine sau poimaine in Los Angeles si se va intoarce peste 4 luni.
Imi fac un ceai si o servesc si pe Gemma. In timp ce vorbeam, ma suna Harry.
*Venim spre casa. Singuri.*
*Cum adica singuri?*
*Explicam acasa. Xonia te pupa.*
Stai, ce? Nu am apucat sa ma gandesc prea mult, ca o vad pe Xonia intrand in casa cu lacrimi in ochi, iar Harry linistind-o. Ma enerveaza, imi vine sa il injur, dar nu am dispozitia necesara.
- Xonia, ce s-a intamplat? spune Gemma ingrijorata.
- Pai, am pierdut-o. Nu a mai putut face nimic. A murit.
Cand am auzit, am izbucnit in plans si nu ma mai puteam opri. Simteam ca lumea mi s-a prabusit in cap. Fiinta pe care o iubeam cel mai mult, a murit. De ce? De ce sunt asa ghinionista? De ce ii pierd pe toti cei dragi? De ce, Doamne, de ce nu ma iubesti? Xonia a venit la mine si m-a imbratisat, la fel si Gemma,care plangea si ea. O, Doamne! Nu trebuia s-o implic. Mai bine mergeam doar eu la spital. Dar, stai, ca eu nu stiu sa conduc.
L-am vazut pe Harry care se uita la noi si zambea. Zambea? Styles zambeste? Huh. Tot nu ma impresioneaza.
- Linistiti-va. Dumnezeu ii ia sus pe cei mai buni.
Vine langa mine si ma mangaie pe spate soptindu-mi sa ma linistesc. M-am linistit, dar dupa iar am inceput sa plang si fara sa vreau, l-am imbratisat. Am mai stat 10 minute la Xonia, apoi am plecat la Harry acasa, ramanand masina mea la Xonia si spunand ca imi va aduce mai tarziu ea masina.
In aproximativ 20 de minute, am ajuns la resedinta Styles si m-am gandit sa fac ceva ca sa mancam pranz, ca mi s-a facut foame de la pastila aia si de la cat am plans.
- Vrei si voi sa mancati?
- Da, normal. spune Harry lingandu-se.
M-am dus in bucatarie, Harry in dormitor, iar Gemma statea in sufragerie uitandu-se la o emisiune la televizor. M-am uitat in frigider sa vad ce ingrediente sunt ca sa stiu ce fac de mancare. Cred ca voi face un pilaf pentru ca am ingredientele necesare si pentru ca pilaful este una dintre cele mai rapide preparate culinare si extrem de gustoase.
In timp ce am pus pilaful la fiert, simt doua maini pe talia mea. Cand m-am intors, era nimeni altul decat Harry Styles. Mana lui era stransa în jurul taliei mele, nelasandu-ma sa plec si tinandu-ma aproape de el. Intre noi era mai putin de 10 cm distanta, ma uitam uimita la el , la sferele sale verzi care sunt imposibil de ignorat. Ma atrage, dar eu nu vreau sa accept asta, nu vreau sa ma indragostesc de el pentru ca nu e potrivit pentru mine. Si la naiba, el vrea doar sa-si bata joc de mine. Imi amintesc de pilaf, asa ca il imping pe Harry si inchid aragazul luand 3 farfurii si 3 pahare in care sa pun sucul. Aranjez frumos masa si o chem si pe Gemma sa manance.
- Ce bucatareasa talentata avem noi. E chiar foarte bun.
- Hai nu ma mai lauda atat. ma stramb.
- Cum vrei tu. A, da si cu placere.
- Da, multumesc. incepem sa radem.
Dupa ce imi termin portia si imi beau sucul, ma ridic si iau si farfuriile lui Harry si Gemma ca sa le spal. Raman doar eu cu Gemma, pentru ca Harry se duce sa se tranteasca in pat putin ca e obosit. Ne ducem in sufragerie si ma uit si eu la emisiunea care se uita Gemma acum 30 de minute. E interesanta, nu am vazut-o niciodata la televizor. Nu stau mai mult de 10 minute pe canapea, ca aud soneria, asa ca ma ridic si ma duc sa vad cine este.
Gata capitolul asta. Cum vi se pare? Ce nota merita cartea mea pana in momentul acesta? Este buna de ceva? :))
Sa aveti o seara frumoasa in continuare xx
All the love,
-M.
CITEȘTI
Lost [H.S. Fan Fiction]
FanfictionJessica Lockwood este o fata de 17 ani, careia i-a murit parintii intr-un accident la varsta de 9 ani. Bunica ei este singura persoana care o mai are si lupta pentru ea ca fie sanatoasa pentru ca are o boala foarte grava. Are nevoie de o slujba pent...