1

30 2 2
                                    

Pov autorul:

Era deja ora 3 dupa-amiaza ,iar Ela isi pregatea cosul in care va pune merele culese din livada bunicii.Bunica ii promisese ca o va invata sa faca o placinta de mere delicioasa.

Livada era la 10 minute departare de casa,dar Elei ii placea sa mearga incet astfel incat sa se poata bucura de privelistea sublima a naturii,simtindu-se mai aproape de Dumnezeu,de parintii ei care nu mai erau in viata si de tot ce este mai bun si mai pur in aceasta lume.
Ajunse in cele din urma in livada si se afunda mai mult in ea.Deja gasise copacul perfect din care urma sa aleaga merele frumos coapte.Cand se apropie un mar ii cazu in cap.
-Au!se planse in ea cu o mana masandu-si capul si uitandu-se in sus cand zari pe cineva.
-Scuze pentru aia!striga baiatul cu parul in ochi si cobori jos in timp ce Ela se uita surprinsa la el.
Erau la cativa metri departare unul de altul.
-Te doare?
-Ma simt bine acum.
El zambi si o gropita iesi la iveala pe obrazul drept.Ela clipi si incepu sa se simta stingherita.
-Si tu ai venit sa "imprumuti" cateva mere?intreba razand.
-Furi mereu mere de aici? Nu il privea in ochi si continua sa aseze merele in cos.
El se aseza jos .
-Din cand in cand,sunt cele mai gustoase din zona.marturisi el si musca din unul.
-Nu e prea frumos,daca ai cere voie...zise ea.
-Dar tu faci acelasi lucru!rase el.
Elei ii cazu marul din mana.
-Ai dreptate!spuse grabita.
Dintr-un motiv necunoscut ei decise ca e mai bine ca el sa nu afle ca livada ii apartine bunicii ei.
-Shh,nu voi spune la nimeni.Secretul nostru!ii facu ochiul strengareste ,iar Ela intoarse capul rusinata.
-Eu sunt Jay!entuziasmul sau era coplesitor.
-Trebuie sa plec!
Ela incepu sa mearga repede,apoi o lua la fuga pana acasa.

-Te-ai intors, scumpo? Bunica sa iesise afara sa o intampine.Dar unde sunt merele?
Ela se uita in jurul ei si isi daduse seama ca uitase cosul cu mere.
-Ai patit ceva?
-Am auzit ceva infiorator in padure si am fugit.Scuze ,bunico!Merg maine dimineata.
-Acum era prea intuneric pentru o fetita ca tine.
-Nu sunt o fetita!
-Hai sa mancam ,micuto.
In timp ce Ela luase cina ,in fata ochilor ii aparea doar acel zambet fermecator,parul castaniu si acea gropita din obraz.Era tare curioasa cum aratau ochii sai ,pana si acum ,cand se afla in patul ei curiozitatea nu o lasa sa adoarma.
"Cel mai probabil este ultima oara cand il voi vedea!" Si adormi asa,cu gandul la el.

Pana vara viitoare...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum