Pov Ela:
Azi era duminica,era o zi insorita si frumoasa ,in schimb moralul imi era la pamant.
Bunica se imblonavise ,pana si matusa Aria a venit sa o vada.
-Imi pare atat de rau ca nu pot sta mai mult cu ea,doar e mama mea.De ce seful meu nu poate intelege?!
Incepu sa planga,iar eu nu intarzii sa o iau in bratele mele incercand sa o linistesc.
-Doctorul a spus ca nu e ceva grav,trebuie sa faca doar niste exercitii pentru a-si intari musculatura.Veti vorbi toata ziua la telefon ,iar eu voi avea grija de ea si de magazin!
Incerc sa o linistesc cu aceste cuvinte,desi imparteam aceasi durere ,cineva trebuia sa fie tare.Eu eram intodeauna cea care merge mai departe indiferent de situatie,eu sunt cea puternica ,cea care ii ridica de jos pe cei de langa mine;cel putin incercam.
Ma intrebam cum s-ar simti bunica intr-un scaun cu rotile;este o persoana care iubeste viata atat de mult.Nu mi-as fi imaginat-o niciodata asa deoarece radiaza de energie zi de zi,de parca ar fi de varsta mea.
Matusa isi ia la revedere printr-o imbratisare stransa si pupandu-ne pe obraz.Abia acum imi dau seama cat de dor mi-a fost de ea si aproape imi dau lacrimile ,le iubesc pe aceste doua femei care mi-au fost tata,mama si prieten.
O voi vedea dupa vacanta de vara cand va incepe al doilea an de liceu .Locuiesc la ea de la varsta de 10 ani.Cu siguranta matusa nu va mai putea veni pana atunci ,seful ei nu ar vrea sa piarda un angajat ca ea nici macar o zi,de aceea o plateste cat pentru doua secretare.
O prietena de-a bunicii a venit sa o viziteze,iar eu m-am dus sa o inlocuiesc pe bunica la magazin deoarece inca nu angajase pe nimeni .
Magazinul se afla in mall-ul din apropierea casei bunicii.Probabil toti se cunosc,eu voi fi precum un elev in prima zi la o noua scoala.
Dimineata a fost bine,lumea venise ,plecase,dar nu intrebase de mine.
Ma bucuram,dar de ce ma bucuram?
Ma bucuram ca nu pot sa imi fac niciun prieten,nici macar o cunostinta? Asa se parea.
Prin usile de sticla am vazut un grup format din 3 baieti,deja intrasera in magazin si radeau zgomotos.Un baiat cu pistrui zise:
-Daca ii va cumpara un buchet o va da pe spate,va spun eu!
-Dar ce buchet?
-Sa intrebam vanzatoarea.
-Buna !
Ii intampin eu.
-Hei,esti noua pe aici?
-Sunt in vizita!
Raspund.
Palmele imi erau deja transpirate .
-Nu stai cumva in casa profesoarei Amanda?
Ma intreba baiatul cu pistrui.
-Da.
-Ii esti ruda?
Am ramas blocata.De ce sunt atat de curiosi?Inca ma priveau,inca asteptau cu ochii atintiti asupra mea.
-Hai ca a ajuns!
Spuse un baiat cu par foarte scurt.
-Pai si bucheteul?
-Vom veni cu el sa-l aleaga.
Si rasera toti.
Am rasuflat usurata si am continuat sa imi citesc cartea.
-Ela?
Vocea lui Jay ma sperie si cartea imi cazu pe podea.
Era imbracat intr-un maieu negru care ii arata prea mult pielea bronzata si niste blugii stransi.Doar ochii si zambetul erau cei neschimbati.
-Hei! O inlocuiesc pe bunica la magazin,inca nu se simte prea bine.
Inca eram putin socata de imaginea lui Jay,parea diferit,dar foarte aratos.
-Proprietara florariei e bunica ta?
Intreba socat.
-Ihi...
Oare el stie?De ce este atat de uimit?
-Imi pare rau ca nu pot ramane sa te ajut,dar am niste treaba.
Imi zambi cuceritor.
