O fata neobisnuita

9.

Persp.Sonia
-Pai stii tu...s-ar putea crea o legatura intre noi?Adica...nu stiu..♡.♡
-Poate se creeaza :)
-Bine copii,gata cu dulcegariile,suntem aici ca Sonia sa invete si sa stie sa se comporte ca un WolfBlood,spune doamna Smith.
-Bun,si incepem antrenamentele?
-Da.Dar nu se pot numi chiar antrenamente.Pentru tine se poate numii "integrare".
-In fine.Vreau sa incep mai repede ca sa pot termina mai repede.
-Uite draga Sonia,spune doamna Smith,eu stiu ca mediul asta...nu iti e familiar,cunoscut..placut.Dar,nu piti ezita.Asta e unica ta sansa,nu o poti rata.Daca nu o accepti acum,cine te va mai ajuta?
-Aveti dreptate,si imi pare rau.Stiu ca am o atitudine proasta si stiu ca trebuie sa mi-o schimb,dar eu sunt eu,nu cine vrea lumea sa fiu.
-Stim,si nu asta iti impunem Sonia,doamna Smith,spune Juliette,incearca doar sa te ajute.Da,ai o atitudine incorecta si nu vrem sa te schimbam,dar asculta-ne si incearca sa incerci sa te integrezi.Ai ceva de stat pe aici...
-Nu!Asta a pus capac!Stiu ca nu imi vreti raul,stiu ca nu vreti sa ma schimbati si stiu ca ma veti intelege,dar sub nici o forma,nu voi sta aici.Promit ca o sa vin in fiecare zi aici pentru antrenament.Pe cuvant de WolfBlood✋.
-Da,bunico,Sonia are dreptate.Nu o putem schimba,si nu vrem asta.E buna varianta ei,ce zice-ti?
-Bine copii.Daca asa vreti amandoi,Sonia,de maine incepem antrenamentele.
-S-a facut!
****
Am ajuns acasa.Am de scris in jurnal si de gandit.Daca nu o sa ma descurc?Daca nu pot continua?Daca nu vreau sa fiu asa?Ce o sa fac?Dar ca sa imi revad prietena si matusa,voi face tot ce e posibil.
Draga jurnalule,
Tot ce s-a intamplat in ultimul timp,m-a dat peste cap.In fiecare zi ma gandesc la Andrrea si Iolanda,si ma gandesc ca ar trebui sa devin un WolfBlood,chiar daca nu imi doresc atat de mult asta.Dar,asta sunt eu.Si trebuie sa o accept,daca urasc animalele acestea,ma urasc si pe mine,si nu pot face asta,cum a zis si Juliette,acum mai mult ca niciodata,trebuie sa am mai multa incredere in mine.Chiar mi-e greu sa inteleg cum totul se poate schimba intr-o clipa.Acum simt ca am aripi de fericire,cu care pot ajunge pana la cer,iar in clipa urmatoare se intampla ceva care ma doboara.Dar mi-ar placea mult,ca din cand in cand,lucrurile sa decurga lin,simplu,natural.Dar,uneori trebuie sa incerci sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.O mie de "de ce-uri" imi rasuna in minte.Cum sa ma gandesc la altceva?Cum sa pretind ca totul este ok?