Alergă

Capitolul II

   Mă bucuram că eram din nou în forma mea de lup, numai fusesem aşa de la ultima lună plină. Lângă mine Edon se transformase şi el într-un lup cu blană neagră şi ochii galbeni ai unui beta, atitudinea lui părea a unui alpha, dar se pare că mă înşelasem, într-un fel mă bucuram, mă săturasem de lupii lideri. De după copaci s-au ivit câțiva lupi cenuşi, dar se pare că nu păreau prea încântați de apariția lui Edon. M-am tras mai aproape de el şi el de mine încât să facem clar faptul că nu sunt singură.  Ochii lupilor erau albaştrii înghețați, aceaşi ochii pe care îi aveam şi eu, ochii unui omega, după felul în care arătau şi după felul în care se mişcau mi-am putut da seama că sunt frați.
După câteva urlete vreo trei lupi albi şi-au făcut apariția, iar cei doi au decis că nu e pentru ei toată faza asta. Edon s-a dus să îi întâmpine pe cei doi, nici unul dintre noi nu îşi dorea să se schimbe la loc, acum că nimeni numai avea haine. Nu ştiam ce o să fac fără ele, dar cu siguranță nu aş fi putut să mi le iau pe cele vechi în gură, onixul era mult prea important.
   Se pare că ceilalți comunicau între ei, mă simțeam pe din-afară până când o lupoaică a venit la mine şi m-a muşcat de spate tăvălindu-mă pe jos. S-a ridicat repede aşteptându-se să îi întorc jocurile, dar asta făceau în mod normal vârcolacii când erau lupi, se jucau între ei ca nişte pui, nu eram chiar gata pentru asta. I-am arătat puțin dinți şi m-a lăsta în pace, cu toate că Edon nu a părut încântat.
   În scurt timp am ajuns la un luminiş în care erau câteva corturi deja instalate. Vreo 12 vârcolaci dădeau târcoale grupului nostru, mârâind din când în când la mine, dar de obicei Edon se apropia de mine şi se dădea la ei. Onixul îmi ardea limba, îmi făcuse câteva băşici pe ea, dar nu puteam să îi dau drumul, era mult prea prețioasă.
   Durerea provocată de onix a devenit o problemă minoră atunci când dintr-un cort a ieşit o lupoaică neagră, cu aceaşi blană ca a lui Edon, doar ochii de un roşu intens erau diferiți, ea era lupul alpha al haitei şi nu părea că mă place. Mi-am lăsta capul în jos în timp ce venea spre mine. Dintre rândurile celorlalți au venit lupoaicele ei de sânge, una brună şi alta albă, amândouă cu ochii roşi, s-au apropiat de mine exact ca cealaltă. Se învârteau în jurul meu mirosindu-mă până când au decis că nu merit efortul aşa că au plecat în cel mai apropiat cort. O fată ce mirosea a om s-a apropiat de mine şi m-a condus într-unul din corturi lăsându-mi o pereche de blugi scurți şi un tricou. După ce a plecat şi a tras fermoarul, am lăsat onixul lăngă haine şi m-am schimbat înapoi în om. Am simți picioarele alungindu-mi-se şi mâinile scurtându-mi-se până când am revenit la forma mea normală.
   M-am îmbrăcat la repezeală, am luat onixul în mână şi am ieşit afară. L-am căutat cu privirea pe Edon, dar îmi era imposbil să îl găsesc, în schimb am recunoscut cei trei lupi cenuşi. Erau acum trei oameni toți cu părul blond, o fată şi doi băieți. Nu am avut de ales, nu aveam de gând să aştept pe cineva să se ia de mine aşa că m-am îndreptat spre ei. Părea să aibă o conversație paşcină, dar s-au oprit când m-au văzut venind.
   - Tu eşti fata cu onixul? m-a întrebat fata.
   Nu am putut să fac altceva decât să dau din cap, nu mă aşteptam să ştie.
   - Şi cum funcționează?
   - Trebuie să o ai cu tine în timpul lunii pline şi nu te vei mai transforma. Arde într-un fel latura ta de lup, am auzit că e mai dureros decât prima transformare, dar aş face orice ca să scap.
    Se uitau la mine de parcă eram nebună. Probabil ei nu înțelegeau cum cineva poate să îşi dorească să numai fie lup, dar nu îmi păsa ce cred alți. Ceilați doi băieți păreau că nici nu vor să îmi spună vreun cuvânt, de parcă nu aş fi meritat atenția lor, se comportau cu mine la fel ca cu oamenii.
   - Lupoaica alpha, am continuat eu, nu prea pare să mă placă.
   - Nu îți face griji în privința ei, Karlene e întotdeauna aşa, acceptă cu greu membri noi în haită, dar probabil o să te lase să stai aici până la luna plină. Oricum dacă ai vrea să ni te alături cel mai probabil ar convinge-o Edon să te lase sau ai putea să o ataci, e destul de bătrână şi sunt sigură că nu e la fel de puternică precum pare.
   - Nu stai liniştită, nu stau aici decât două zile. De ce, v-ați cam săturat de ea?
   -Nu e că ne-am săturat de ea, dar vrem să trăim printre oameni, iar ei nu pare să îi surâdă idea.
   Am încuviințat din cap, dar nu am mai apucat să îi răspund. Karlene ieşise din cortul ei şi purta o conversație aprinsă cu Edon. Părul ei era în totalitate alb, dar cu toate astea blana ei de lup era încă neagră, iar ochii îi erau reci şi întunecați. Am strâns piatra în pumn şi am simțit cum mă arde, singurul lucru care mă putea face să mă calmez acum era durerea.
   Am simțit furnicături în tot corpul atunci când a început să vină spre mine. Nu mi-am plecat capul ca înainte, forma ei omenească părea mult mai vulnerabilă, nu aveam de ce să mă tem. Când a ajuns în dreptul meu, şi-a îndreptat coloana ca să poată fi undeva mai sus decât mine. Am vrut să îi imit gestul, dar mă gândisem că o să se enerveze şi mai tare, nu aveam devoie de asta momentan.
    - Am descis să te lăsăm să stai aici pâna luna plină când vei deveni om, dar după va trebui să pleci şi să nu te mai întorci niciodată. Totuşi până atunci va trebui să faci parte din haită, ceremonia va fi la noapte, dacă accepți vreau să vi aici când răsare luna, dacă nu până atunci vreau să dispari de pe teritoriul meu.
   Nu spusese nimic de ajutorul meu după ce o să devin om. M-am uitat la Edon care s-a întors spre mine când mi-a prins privirea ca să îmi confirme ce trebuia să spun. El mi-a încuvințat aşa că i-am răspuns lui Karlene:
   - Fie, dar în timpul luni pline legătura mea cu haita o să fie distrusă, ştii asta?
   Ştia, dar vroia să se asigure că mă are sub control. Fără să îmi mai spună niciun cuvânt, s-a întors spre cortul ei urmată de cele două lupoaoce care încă nu se schimbaseră. Imediat ce a ajuns în cort, am observat şi eu că tot restul haite se adunase acolo. I-am privit pe fiecare, dar toți păreau să îmi întoarcă priviri dezgustate sau supărate. Am simțit mâna fetei pe umărul meu şi am tresărit, eram atentă la Edon care venea spre noi.
   - Te-ai descurcat bine, mi-a zis el.
   - Nu destul de bine. De ce nu a pomenit nimic cățeaua aia de ce o să se întâmple după ce devin om?
   Fata s-a apropiat de urechea mea şi mi-a spus că Karlene e mama lui Edon. M-am simțit prost, dar Edon nu a observat că o insultasem, probabil se întânpla destul de des pe aici.
   - Karlene nu ştie că vrem să trăim printre oameni, am încercat să îi spunem odată, dar nici nu a vrut să audă. Plănuiam să o dăm jos oricum în timpul lunii pline.
   Vârcolaci se omorau între ei tot timpul, dar nu îmi imaginam că nu copil ar fi în stare să îşi omoare mama. Totuşi toți ştiau regulile, "Haita înaintea sângelui", dacă vroiai să deți controlul trebuia să omori lupul alpha, fie că era mama, tatăl sau fratele tău.
   - Sophie, poți să te duci te rog să îmi aduci gălețile alea, cred că le-am uitat în toată zăpăceala asta.
Fata şi-a luat mâna de pe umărul meu şi a plecat spre unul dintre corturi.
   - Sper că s-au purtat frumos cu tine, cei trei frați.
   - Dacă vorbeşti de lupii cenuşi, Sophie a fost drăguța, iar ceilalți doi nu mi-au spus niciun cuvânt.
   - Nu o lua în nume de rău, nu au mai văzut mulți oameni înainte, le e oarecum frică de tine.
   - Nu sunt un om momentan.
   - Eşti un omega care a trăit printre oameni, pentru ei e acelaşi lucru.
Sophie s-a întors în câteva minute cu vreo cinci găleți albastre goale.
   - Haide vi cu noi să luăm apă?
   Nu aş fi rămas aici singură nici moartă. Am plecat cu ei doi mai adânc în pădure, păreau că ştiu exact unde merg, aveau un simț al vârcolacilor care îi ajuta să se orienteze, dar eu îl pierdusem de mult. Ne-am oprit la un râu unde ei au umplut gălețile cu apă, au luat fiecare câte două,iar mie mi-au dat una. Luna plină se apropia, iar eu simțeam găleata cu apa atât de uşoară în mâna mea. Pe la jumătatea drumului când Sophie râdea foarte zgomotos, am putut să recunoaştem urletele celor din haită. Erau strigăte de ajutor, strigăte speriate care îți făceau urechile să o ia razna. Edon şi Sophie au scăpat gălețile din mâini şi au început să alerge spee luminiş.
           Începea din nou fuga.