Alergă

Capitolul VII

Uşa era din lemn masiv, nu cred că putea fi ruptă nici măcar de un lup. Am înghițit în sec, ce naiba avea Edon în minte? Nu vroiam să îmi imaginez ce fel de alpha ar putea locui aici. M-am uitat la el, iar el deja se uita la mine.

- Unde m-ai adus?

- Sophie ne-a adus aici, îți aminteşti?

Am expirat zgomotos.

- Atunci unde ne-a adus Sophie?

- Cred că e vărul ei sau ceva de genu'. A zis să am încredere, iar eu unul am.

Mi-am închis ochii şi mi-am ridicat mâna. Înainte să îmi dau seama, am ciocănit la uşă. După un scurt moment s-a şi deschis, iar în cadrul ei a apărut un alpha, mi-am dat seama după ochii roşi, un alpha exact ca Edon... Încep alte telenovele între vârcolaci! Perfect, mai bine aş fi stat naiba acasă şi m-aş fi uitat la femeile alea cum se ceartă cu foşti soţi foarte bogaţi pe avere şi copii. Şi-a ridicat sprâncenele când m-a vâzut, iar eu m-am abţinut cu greu să nu îi trag un pumn în burtă. Am intrat pe lângă el în casă, dar se pare că nu eram atât de mică pe cât aş fi sperat, aşa că nu am avut pe unde să trec, iar el m-a prins de mijloc puțin cam prea jos. Mi s-a golit stomacul şi am crezut că o să cad din picioare.
- I-ați mâna sau jur că ți-o sfâşi cu dinți!
"Calmează-te, pisi!"
Mi-am întors capul spre el. Nu era posibil să fi făcut asta! Vorbise în capul meu, nu îşi mişcase buzele, nu era posibil, nu înțelegeam cum.
- Ce mama dracu!
" O să îți explic totul, daca ai răbdare, nu fi atât de impulsivă ca de obicei!"
- Mă doare în cur!I-ați mâna de pe mine sau nu o să o mai ai!
S-a încruntat, dar nu a făcut nicio mişcare. Mă privea de pacă nu ar mai fi înțeles nimic. Mi-am schimbat ochii doar atât cât să înțeleagă că nu ar fi trebuit să îşi bată joc de mine, dar am simțit cum dinți îmi intră în buză.
- Îți mai spun o singură dată, lasă-mă în pace sau îți promit că o să regreți!
"Nu m-ar deranja dacă m-ai face să regret, pisicuță."
Atunci mi-am simțit sângele fierbându-mi prin vene. L-am prins de mâna care mă ține cu putere şi am tras-o spre gură muşcând cât de adânc am putut. I-am simțit sângele dulce sărat în gură. S-a tras în spate şi şțiam că dacă nu o să mă atace el, o să îl atac eu. El nu părea dispus să facă asta, aşa că m-am aruncat în față, neştiind sigur ce aveam să fac, însă oricum nu am mai contant pentru că Edon mă prinsese de mâini.
- Ajunge!
Inima mea încă bătea ca naiba. Îmi simțeam umeri coborând şi urcând în timp ce respiram. M-am relaxat şi mi-am lăsa capul pe umărul lui Edon. După câteva secunde Edon mi-a dat drumul. Am realizat că eram plină de sânge, pe față, pe tricou şi pe mâini. Încă aveam gustul dulce sărat în gură, ce naiba făcusem?
- Auch..Pisi muşcă!
Am privit cum mâna lui începe uşor, uşor să se vindece. Nu am putut să nu mă întreb dacă cum naiba vorbise în felul acela cu mine. După ce rana se închisese complet, mi-a întins mâna, iar eu i-am strâns-o, poate puțin mai tare decât ar fi trebuit.
- Kyle.

- Amber.

- Prefer pisi.

- Si eu aş prefera să nu fiu nevoită să nu mai simt gustul ăla acru de sânge.

- Nu îți face griji, nu sângele meu e cel pe care ar trebui să îl simți în gura ta.

Nu cred că mi-a spus asta. Am simțit mâna lui Edon în jurul brațului meu şi am auzit cum mi-a şoptit la ureche că totul era pentru piatră. Şi a fost uimitor cum simpla lui atingere, vocea şi răsuflarea m-au calmat. Dar tot numai vroiam să îl văd pe porcul ăla în viața mea!
" Nu cred că într-adevăr vrei asta..."

Chestia asta trebuie să înceteze acum!

"Dacă asta e ceea ce îți doreşti, doar că nu prea cred."

Am înghițit în sec.

- Treci la subiect, Kyle. Ai destul bani ca să ne ajuți?

- Normal că aş ajuta-o pe pisi, bani sunt cea mai mică pentru mine. Cât de mulți vă trebuie?

Asta e tot, o să ne ajute, aşa pur şi simplu?

" Te-aş ajuta oricând. Oriunde. Cu orice."

Trebuie să aflu ce naiba se întâmplă.

" Sigur, pisi."

- Edon, crezi că ai putea să mă laşi pe mine şi pe Amber puțin singuri?

Ce naiba avea de spus dacă nu o putea face în fața lui Edon? A respirat adânc şi şi-a închis ochii mai mult decât ar fi făcut-o dacă ar fi clipit. S-a uitat căteva momente în ochii mei, după care s-a întors şi a plecat. Eu încă rămăsesem în uşa, în timp ce Kyle se trăsese câțiva paşi înăuntru.

Rămăsesem cu idiotul ăsta. Ce fericire! Mi-am încrucişat mâinile la piept în încercarea eşuată de a părea dură pentru că probabil fața mea trăda faptul că eram intimidată de el.

- Poți să îmi explici şi mie de ce poți să vorbeşti cu mine ca şi cum aş fi în haita ta?

- E simplu, pisi, sunt perechea ta.

Ce glumă bună.

- Şi eu sunt un vampir. Cu siguranță!

- Atunci spune-mi de ce pot să vorbesc cu tine în felul ăsta. Spune-mi de ce lupul meu urlă chiar acum că vrea să te strângă în brațe. Spune-mi de ce simți ceea ce simți când te ating.
Apropo aş aprecia dacă ai vrea să intri.

Casa era teritoriul lui. Dacă aş fi intrat, el ar fi avut avantajul teritoriului, nu puteam lăsa asta să se întâmple. Dar el a intrat în casă şi toate astea începeau să numai pară o glumă, aşa că am decis să intru, puteam să îi fac față. Am pus piciorul peste prag şi m-am simțit străină.

Am intrat într-un hol îngust ce nu era delimitat de vreun perete. În stânga mea, pe o platformă era bucătăria, iar puțin mai jos era sifrageria care consta într-o bibliotecă, un birou, o canapea albă care părea extra mega confortabilă şi un televizor prins pe perete.

- Cred că am început chestia asta cu stângul.

- Crezi?!

- Ok, am greşit. Hai să o luăm de la capăt.

- Nu o să o luăm de la capăt! Pentru că tu nu eşti perechea mea, iar eu nu sunt a ta. Punct. Eu îl iubesc pe Edon.

Dar amândoi ştiam că mint, nu simțeam nimic pentru Edon, oricât de mult aş fi încercat să îmi impun asta.

- Las-o moartă, pisi. Ştiu că nu e adevărat. Oricum o să te pierd, fă-mi o favoare şi dispari înainte să mă ataşez de tine.