Puppy Love Syndrome

Vineri, 13 Octombrie

Planul B: gaseste un Plan C

Cum sa transformi o razbunare inofensiva intr-o nota de 10

<Ruby's POV>

Cred ca asta a fost una dintre cele mai lungi vineri pe care le-am experimentat vreodata.

Dar, in fine, sa incepem cu inceputul. Inceputul mizerabil al unei zile si mai mizerabile, care mai e si vineri 13. Era ora 6, iar eu eram treaza, simtindu-ma oribil. Si nu in genul "n-ar fi trebuit sa mananc atata de dimineata", nu. In genul, am avut un cosmar deranjant cauzat, ca intotdeauna, de subcostientul meu chinuit. Si de ce e chinuit? te intrebi. Fiindca nu am avut de lucru si a trebuit sa-mi pun in aplicare razbunarea tampita. Si fiindca ieri am aflat ca in sfarsit ma place si pe mine cineva.

Nu te uita asa la mine, discursul de data trecuta mai e inca valabil, doar ca nu-mi vine sa cred ca dintre toate persoanele de pe pamant ma place chiar Darwin. Si nu e vorba ca ar fi ceva in neregula cu el. Nu ca ma place e problema, ci ca nu-mi pot da seama de ce. Nu are niciun motiv sa ma placa. N-am incercat niciodata sa-l fac sa ma placa si in plus nu arat deloc ca fetele dupa care umbla el. Sunt o fata perfect normala, usor baietoasa si obsedata de carti, filme si seriale TV, pentru numele Domnului. Nu sunt una din fetele care stau in vestiar la ora de sport ca sa-si faca unghiile si sa vorbeasca despre baieti in timp ce-si aplica al 97438-lea strat de gloss pe buze ca ultima fata de care i-a placut lui, Danika. Mie imi place sa joc fotbal sau orice altceva, sa conduc, sa fiu in mijlocul actiunii si sa castig, sunt extrem de competitiva. In plus sunt una dintre fetele care invata inainte de ore si care isi fac temele, desi spun mereu ca s-au saturat si ca o s-o lase balta. Adevarul e ca nu prea pot sa o las balta, n-as mai putea dormi noaptea din cauza asta.

Bun, hai sa recapitulam: nu sunt frumoasa si fara defecte; sunt organizata si imi fac temele; sunt competitiva si urasc sa pierd; nu ma pricep in mod exceptional la moda si in cele din urma mi-am vandut sufletul fandomurilor si sunt al naibii de baietoasa. Pe scurt, opusul fetelor de care i-ar placea in mod normal unuia ca el.

Nu ma intelege gresit, imi iubesc felul de a fi si nu m-as schimba niciodata, pentru nimeni. Si nu sunt nici impotriva chestiei cu opusele se atrag, cum ar fi cliseul ala cu fata cuminte si baiatul cel rau. Doar ca lucrurile astea nu se intampla in lumea reala, poate doar o data la o mie de ani, asta nu e poveste de pe wattpad, ok? Ok.

Uite, sunt doua chestii pe care am vrut sa le insinuez prin cel de-al doilea discurs:
1. nu stiu de ce ma place Darwin si 2. am impresia ca planuieste ceva, asta ori poate am vazut prea multe filme. Cu siguranta am vazut prea multe filme, ce sa-i faci? Pana la urma am vazut Hunger Games de 6 ori, la ce altceva sa te ai astepti de la mine!

Iar acum ca mi-am eliberat mintea si sufletul e timpul sa merg la scoala si sa vad ce s-a intamplat cu intalnirea alora doi. Ma gandesc ca a fost ok. Si chiar daca nu, Rebecca e prea "indragostita" ca sa observe, oricum.

Ma ridic din pat si ca de obicei imi inchid ochii si extrag la nimereala o pereche de blugi si un tricou, apoi ma imbrac din mers, avand in vedere ca iar sunt in intarziere, si apuc un baton cu ceva de pe masa din bucatarie, luandu-mi la revedere de la libertate, ah si de la parintii si sora mea, normal.

In orice caz, dupa deprimanta plimbare pana la scoala, intru inauntru auzind urletele de durere si prostie ale colegilor mei in timp ce imi caut un loc si ma asez, asteptandu-i pe Shel sau pe Darwin.

Shelby apare prima, urmata de Darwin care arata mai mult decat fericit sa ma vada. Uite, nu stiu cum sa spun asta, dar poate nu e atat de rau sa ma placa. Tot ce trebuie sa fac e sa ma comport ca de obicei si o sa se plictiseasca el pana la urma, nu sunt chiar asa de grozava.