Hathor:The Princess Of Luxor *PAUZA*

Capitolul 9 - Adevarul doare intotdeauna

Mergem de aproximativ o ora si gandurile mele imi soptesc faptul ca sunt prea credula . Si asa e ! Daca nu aveam incredere in sora mea,in acel om care mi-a adus mancare in prima zi, in Bes, am avut incredere chiar si in Hondo , iar acum am incredere in acest necunoscut.Nu te aflai aici daca nu imparteai increderea ca o ciocolata ! Sunt constiienta ca viitorul nu-l poti ghici dar poti citi , cat de cat , oamenii . Daca incercam sa ii citesc , poate ca nu ma aflam aici,poate ca acum ma antrenam pentru razboiul care s-a transformat dintre popor versus popor intre mine si Hondo . Daca as putea , l-as omori chiar acum pentru faptul ca m-a parasit in toiul luptei.Ce s-a intamplat cu el? Am auzit de la Astarte ca el nu paraseste o lupta pana cand observa ca inamicul nu mai respira. De ce s-a oprit ? Nu fi naiva,Hathor ! El putea oricand sa te ucida dar de ce nu a dus la final acest dezastru ?

Hondo mi se pare foarte greu de citit . Bunica imi spunea ca , pentru a citi un om , trebuie sa vezi ce secrete ascunde prin ochii lui dar eu vad in ochii sai doar raceala si tristete . De ce ? El este unul dintre cei mai complicati baieti pe care i-am intalnit.De ce nu poate fi simplu ? Chiar as vrea sa inteleg de ce ma tine prizoniera , de ce se comporta diferit cu mine si de ce face afaceri cu sora mea ? Aceasta situatie mi se pare foarte bizara.El e prea schimbator ! Acum face misto de mine , apoi omoara oamenii . As vrea sa-l inteleg ! Stai , ce ? Doar nu m-am gandit la asa ceva ?! El e un bastard care merita sa moara pentru tot ce face ! Merita sa moara pentru faptul ca mi-a dat viata peste cap !

M-am gandit la faptul ca Hondo a negociat cu draga mea surioara , prinderea mea pentru schimbul unor informatii sau ca a dorit ceva/pe cineva din imperiul lui Hondo . Mii si mii de idei mi s-au strecurat prin gand dar niciunul care sa-mi placa . Chiar asa scorpie esti , draga surioara ? O sa ies eu din situatia asta si sa vezi ce scorpie sunt eu ! Ma las de toata bunatatea care mi-a mai ramas si o sa te pedepsesc ca sa ma ai pe constiinta !

Pana acum doua zile aveam o speranta ca m-ar putea salva cineva dar dupa lupta de astazi , am realizat ca sunt singura si neajutorata ceea ce ma intristeaza enorm . Nu am mai fost niciodata singura . Mereu am avut pe cineva alaturi . Chiar nu pot sa cred ca nu m-a cautat nimeni ! Asta imi demonstreaza ca eu sunt un nimeni.O biata fetiscana care stie cum sa dea un pumn sau sa ude o planta .

Se spune ca razbunarea e pentru cei slabi dar eu incep sa vreau asta din ce in ce mai mult.Razbunare impotriva lui Hondo si impotriva celor care pretind ca ma iubesc desi nu o fac.Urasc sa fiu mintita si luata de proasta doar pentru ca ma port frumos.

Am realizat ca daca ma pierd pe mine , nu mai raman cu nimic.O sa raman doar un corp , intr-o lume plina de suflete negre.

-Mai avem inca putin si ajungem .Ma anunta persoana care a devenit invizibila in gandurile mele.

-Unde mergem ?! Nu accept un refuz din partea ta.

Decid sa imi schimb atitudinea fata de toate persoanele din jur .Si o sa incep aici si acum . De ce sa le dau placerea sa ma trateze ca pe o carpa ? Eu nu sunt o carpa , sunt o persoana !! Mai ca imi vine sa tip .

-Uite -incepe sa vorbeasca-eu imi fac doar datoria si ma bucur ca nu te-ai opus pana acum.Trebuie sa-mi fac datoria pentru ca am doi copii de crescut si o nevasta pe cap.Nu cred ca sti cat de greu este sa muncesti pentru supravietuire...

Cred ca ai gresit persoana ...

-Tu chiar crezi ca eu vreau sa fiu aici ?! -tip si ma opresc din mers-Tu chiar crezi ca imi face placere sa fiu departe de casa mea?!Chiar crezi ca am venit de buna voie in palatul lui Hondo ?!Crezi ca imi place sa dorm ca un nelegiuit ?! Am si eu un suflet care trebuie hranit cu iubire si cu blandete nu cu ura si razbunare. Tu chiar crezi ca eu am vrut sa ma nasc ?! Stiu ca mama mea ma urasta chiar daca ma ameteste cu lucruri bune si stiu ca nu a vrut sa ma nasca ! Eu am fost o greseala si se pare ca asa o sa fiu toata viata ! Nimanui nu-i pasa de mine decat bunicii mele si tatalui meu , putin dar ii pasa mai mult decat mamei. Tu chiar crezi ca eu am avut o viata roz ?! Crezi ca am trait in puf ? Cand nu eram la scoala sau la antrenamente , munceam cu cei de speta joasa . Imi castigam traiul de pe la unsprezece ani . Asa imi castigam dreptul sa traiesc in palat , asa am castigat respectul oamenilor . Oamenii care vor ca Eu sa le luminez calea si sa preiau fraiele palatului. Vor ca eu sa le fiu indrumator si nu mie rusine sa zic ca am muncit si ca am astfel de prieteni.