Vecini Celebri

II

Ora 3 dimineata. Ma balanganeam trista pe strazile din Asheville. Kylie plecase cu Jos, iar Harry era mult prea beat ca sa ma poata duce.

Si astfel, mergeam agale pe strada. Merdith si Julie nu raspundeau la telefon. Deci eram total singura si nici macar nu stiam unde sunt.

Casa lui Harry era in celalalt capat al orasului fata de a mea. Aveam de mers mult plus ca probabil incurcasem strazile pentru ca acum nu stiam unde eram.

Nu cred ca mai fusesem atat de speriata si disperata vreodata. Eram cum nu se poate mai bine: intr-un loc necunoscut, cu haine sifonate, obosita, cu o durere de cap insuportabila si ametita de la alcool.

Ma asez pe o banca. Trebuia sa plec acasa, insa simteam ca daca ma mai ridicam aveam sa cad. Picioarele imi zvacneau cu putere. Imi dau jos pantofii,punandu-i pe banca langa mine. Nu imi alesesem seara corecta pentru a purta tocurile pe care oricum nu stiam sa merg.

Imi deschid telefon si o mai sun o data pe Meredith si Julieta. Nu mai aveam semnal. Frigul se lasase peste tot,iar costumatia mea care imi acoperea minimul din corp nu era foarte util.

Cerul era total intunecat si acoperit de nori grosi. Mai stau doar o secunda pe banca cu capul sprijinit in maini. Capul mi se invartea si simteam ca stomacul meu de revolta.

"Esti bine?" O voce ragusita care parea sa vina de nicaieri ma trezi din starea mea de somnambula. Era o vice usor ragusita si foarte calda.

Se pare ca statusem mai mult decat planuisem. Se crapa de ziua, cerul prinzand o nuanta trandafirie.

Ma ridic in sezut, deoarece se pare ca eram intinsa pe banca. Imi trec mana peste fata, incercand sa ma inviorez. Iau o gura de aer proaspat, incercand sa alung insuportabila durere de cap pe care o aveam.

"Esti bine?" Ma intreaba din nou aceasi voce blanda, insa ferma. Eu imi misc rapid privirea, incercand sa gasec posesorul acelei voci.

Imediat il vad. Un baiat putin mai mare ca mine, insa nu cu mult. Avea par brunet cu o suvita razleata blonda. Ochii la fel de albastri percum topazul straluceau usor.

"Da. Sunt foarte bine." Ii raspund eu, privind spre cerul care se colora din ce in ce mai puternic.

Sincer, era foarte dragut. Insa ceva mai rau decat un strain frumos este un strain frumos si bagacios.

"Nu pari foarte bine." Imi zice, punandu-si mainile in buzunarele training-ului gri. Ma privea usor distrat, zambindu-mi foarte prietenos. Ma simteam agasata, iar corpul imi tremura din toate incheieturile.

"Ei, bine. Sunt chiar foarte bine." Ii zic, ridicandu-ma in picioare. Chiar daca eram pe tocuri, era mult mai inalt. Eram foarte aproape de el, insa corpurile nu ni se atingeau. Ma uitam chiar in ochii lui albastri, incercand sa il intimidez.

"Este ora 6. Vrei sa te duc acasa?" Ma intreba, privind spre un loc pe care nu prea il puteam defini. Privea spre orizontul care se delimita de cer.

Acest strain era ciudat de indraznet. Acest lucru ma enerva, insa singurul motiv pentru care nu plecam de acolo era adrenalina care mi-o pulsa in corp privirea lui si asta imi placea mai mult decat va puteti imagina.

"Nu te cunosc. De unde sa stiu eu ca nu ma rapesti si ma duci la prostitutie?" Il intreb, incrutisandu-mi mainile la piept si plescaind din buze.

"Nu o fac." Zice, luandu-si privirea pe de acel obiect necunoscut, mutandu-si ochii pe mine si chicotind usor.

"Dar cum pot fi eu sigura?" Zic, inclinandu-mi usor batjocoritor capul.

Ma enerva acest strain. Aveam doua obtiuni: sa continui sa merg singura prin acest cartier de care nici nu stiam ca exista sau sa urc in masina cu un necunoscut.

Cred ca acest strain cu o privire neobisnuit de agera isi dadu seama de raspunsul meu pentru ca surase copilaresc si imi deschise politicos portiera de la o masina foarte luxoasa. Ma asez, punandu-mi centura cu o miscare lina.

Strainul care tinuse mortis sa ma duca acasa se aseza in fata volanului. Isi spriji cotul de cotiera si ma privi pe deasupra ochelarilor de soare pe care deabia si-i pusese.

"Unde sa te duc, madam?" Ma intreba, dregandu-si vocea. Eu ma imbujorez puternic cand aud apelativul pe care il folosise mai mult in gluma. Imi pun mainile pe genunchi, fastancindu-ma fara rost.

"Strada Black Rose, numarul 34." Zic, uitandu-ma la hainele jalnice oe care le aveam.

Masina porni de la prima cheie, torcand usor. Strainul accelera pe strada, stand relaxat in scaunul de piele. Am mers in liniste,in timp ce eu ii analizam trasaturile. Il stiam de undeva. Il mai vazusem undeva! Eram sigura.

"De ce te uiti asa la mine?" Ma intreba, zambind foarte inocent.

"Arati foarte cunoscut. Cum te cheama?" Il intreb eu direct. Nu mai aveam energie sa fac pe tipa misterioasa.

"Mai intai as vrea sa iti aud numele tau." Zice, batand cu unul dintre degete pe volan.

"Sierra Dallas." Zic, continuand sa ii analizez trasaturile si straduindu-ma sa ii recunosc fata. Strainul tacu fara sa zica nimic pentru o perioada apasatoare de timp.

"Frumos nume."

"Multumesc. De ce eviti sa raspunzi la intrebare?" Continui eu sa il interoghez. El zambeste usor si accelereaza.

"Sunt Nash." Imi zice scurt si mie mi se aprinde beculetul.

"Nash Grier?!" Intreb eu total plictisita. Inteleg, tipul e faimos si arata bine, insa eu nu ma dau in vant dupa oameni celebri. Sunt doar niste snobi.

"Da. Nash Grier." Zice, inghitind in sec.

Restul drumului am mers in liniste. Cand am ajuns era de ora 7. Trebuia neaparat sa dorm putin. Nash opreste masina chiar in fata casei mele.

"Pa, Sierra Dallas." Imi zice, uitandu-se la mine si lasandu-ma sa ii explorez fiecare nuanta de albastru din ochii lui.

"Pa, Grier." Zic eu, ridicandu-ma si plecand.

Nash Grier era o celebritate, iar celebritatile erau doar niste oameni care primeau mult prea multa atentie din jue si sfarseau prin a se schimba in totalitate.