Vecini Celebri

III

Am intrat in casa pe furis, incercand sa nu atrag atentia. Am urcat la mine in camera si am cazut pe pat, adormind intr-o clipa.

Imi deschid cu greu ochii. Separe ca am dormit destul de mult. Era ora 5 dupa-amiaza. Ma ridic, examinand locul in care sunt.

Nu imi mai amintesc foarte multe din seara precedenta, insa un singur lucru il stiu sigur: strainul care ma conduse aseara acasa era Nash Grier. Nash Grier, tipul a carui zambet ar cuceri orice fata de varsta mea. Inafara de mine.

Nu eram impresionata de banii pe care ii avea si nici de aspectul incredibil. Nu eram. Erau doar niste obsedati de popularitate care nu stiau cum sa iasa mai mult in evidenta.

Ma schimb in niste haine mai comfortabile si cobor jos. Aveam o direre de stomac inimaginabila, probabil de la foame si alcool. Jos, Meredith isi manca pranzul, urmarind parca intr-o hipnoza televizorul care anunta alte stiri inutile.

Ma duc la frigider de unde scot sticla cu suc de portocale.

"Ai auzit ca Nash Grier e in Carolina de Nord?" Ma intreaba sora mea geamana in timp ce eu luam prima gura de suc din cutie.

"Asa si?!" O intreb eu nepasatoare. I-am putur simti privirea pe care mi-o arunca, insa m-am abtinut si nu am reactionat impulsiv.

"Nash Grier e in Asheville. Acesta e orasul lui natal, deci aici este."

"Nu ma prea intereseaza, Meredith." Ii zic, incercand sa inchei discutia. Imi iau paharul cu suc si pachetul cu biscuiti si ma asez langa ea la masa.

"Nu inteleg cum poti sa fii atat de ignoranta. E Nash Grier." Imi zice cu un ton mult prea ridicat. Eu ridic nepasatoare din umeri, mestecand lacoma.

"Ce faci astazi?" O intreb eu, vazand ca se ridica de la masa.

"Merg cu Wendy prin oras. Poate il vedem pe-" Nu mai vroiam sa aud nici un cuvant despre el.

"Bine." O intrerup eu nepoliticos. Ea isi da convulsiv ochii peste cap si pleaca plescaind din buze.

Imi termin pachetul de biscuit si imediat o vad pe Wendy cum da navala in casa.

"Buna." Imi zice, asezandu-se pe un scaun. Desi eu nu eram prietena cu Wendy cum era Meredith, Wendy era ca la ea acasa la noi.

"Buna. Chiar mergeti sa il cautati pe Nash Grier?" O intreb eu. Imediat imi trag o plame peste fata cand aduc din nou in vorba asta.

Wendy imi zambi, parca vrand chiar ea sa aduca in discutie asta.

"Da. Am facut astazi cu Meredith un plan pe unde ar putea sa fie. Incepem din centru si cel mai probabil este sa fie la o cafenea de acolo impreuna cu Ashley Herm."

Ashley Herm?! Nu imi suna de loc cunoscut numele. Nu am auzit de aceasta fiinta niciodata in toata existenta mea.

"Ashley Herm e iubita lui. Nu are cum sa stea mult aici, in Carolina. Asa ca ea si Nash isi petrec tot timpul impreuna." Adauga explicativ Wendy, vazandu-mi fata nestiutoare legate de iubitele celebrului Nash Grier.

Nu apuc sa mai zic ceva ca apare Meredith in camera.

"Hey, Wen!"

"Esti gata sa cautam niste celebritati?"

"Normal."

Meredith si Wendy au plecat rapid din camera, vorbind despre cele mai luxoase cafenele in care puteau sa fie Nash si Ashley.

Am urcat la etaj. Lora era la o prietena a ei, deci aveam toata aceasta dupa-amiaza doar pentru mine sa imi termin cartea.

Imi iau sucul cu mine si ma asez pe hamacul de pe terasa. Era o zi perfecta sa o petreci citind si sa ma relaxez, mai ales dupa noaptea trecuta.

"Buna." O voce care imi paru cunoscuta ma intrerupse din citit. Imi ridic arlamata capul fiind gata sa tip la cel care nu ma lasa sa imi termin afurisita de carte.

Pe balconul casei vecine statea cineva care se uita mine foarte insistent, fiind aplecat peste balustrada. Era strainul de aseara.... Nash Grier

"Ce vrei, Grier?" Il intreb dupa ce il recunosc, insa fara sa ma uit la el.

"Suntem vecini. Vroiam doar sa vad ce faci." Imi zice calm.

Eu ma ridic in picioare si ma asez pe balustrada exact ca el. Imi las umerii relaxati, imitandu-i postura. El observa asta si se ridica, lasandu-si abdomenul dezgolit la vedere.

"Fac bine." Ii zic eu, calmandu-mi vocea pentru a o avea exact la fel ca a lui. Nu inteleg cum putea sa para atat de relaxat.

"Te simti mai bine?" Ma intreba de parca i-ar pasa.

"Da. Ma simt excelent." Zic eu incercand sa il conving sa abandoneze conversatia.

"Ar trebui sa imi fii recunoscatoare. Daca nu eram eu, ai fi ratacit mult prin cartierul ala." Imi zice.

Uite atitudinea care ma enerva. Era atitudinea specifica vedetelor. Atat de increzuta si de enervanta, atat de superficiala.

"Nu ma mai privi asa!" Ii strig nervoasa. Uram acel fel in care se uita la mine.

"Cum ma uit?" Intreba, parand amuzat de situatie.

"In modul asta. Ma privesti cu ochii aia albastri si te astepti ca toata lumea sa iti cada in brate. Ei, bine, eu nus sunt asa. Eu nu cred ca esti ceva ma speciak decat altcineva. Esti doar un ingamfat imatur." Tip eu exasperata.

Eram usor exagerata, insa nu suportam increderea lui excesiva in sine. Nu imi placea sa stiu ca se uita in acel mod la mine. In acel mkd pe care toata lumea il considera cuceritor, in timp ce eu il gaseam doar enervant.