Vecini Celebri

V

Ma trezesc dis-de-dimineata si ma imbrac cat de formal pot, insa nu prea formal.

Merg la parter, unde ma intalnesc cu Meredith, care isi lua micul dejun, marcand niste locuri pe harta orasului.

"Inca nu l-ati gasit pe al vostru idol?" O intreb eu, luand o gura de cafea.

"Nu. Dar nu mai avem mult." Imi zice, fiind foarte concentrata.

Facuse X-uri aproape in toate locurile in care l-a cautat pe domnul Vedeta. Poate nu ati observa, dar Meredith era foarte superficiala. Niciodata nu s-a gandit sa isi cunoasca vecinii, intrucat nici eu nu am facut-o pana cand nu a aparut acest Grier celebru.

Nu ne-am gandit niciodata ca Nash Grier ar putea fi ruda cu familia care locuia la 100 de metri de noi. Poate pentru ca familia se numea Floyd. Am facut niste cautari, adica am intrebat-o pe Meredith, care stia totul despre acest fitos celebru, si am aflat ca parintii lui Nash erau divortati si ca mama lui, Elizabeth Grier Floyd, prefera sa fie numita Grier din motive personale.

Familia era familia Floyd, numita dupa tatal vitreg a lui Nash. Ce complicata e chestia asta... Nu ca mi-ar pasa de el, numai ca am vrut sa aflu mai multe, doar dintr-o simpla curiozitate puerila.

Era ora 7:30. Meredith era evident nervoasa in timp ce mazgalea saraca harta.

"Nu inteleg unde ar putea fi." Imi zice, oftand exasperata.

"Nu prea gred ca ai sa il gasesti." Ii zic eu, chicotind.

O iubeam mult pe Meredith si cel mai bun mod in care eu i-o aratam era prin cicalelie noastre.

"Nu ma dai batuta. Sunt foarte aproape sa il intalnesc si sunt sigura ca o sa se intample in cel mai scurt timp."

"Nu scapa de tine, nu?"

Meredith zambi si facu semn din cap in sens afirmativ.

"Unde pleci asa de devreme?" Ma intreba, vazand ca ma incaltam.

"Merg la munca. Unii vor sa munceasca pentru banii lor."

"Mda. Si unde lucrezi?" Ma intreba, fara sa isi ridica privirea de pe hartia la care se holba minute in sir.

"Lucrez ca babysitter."

"Bine. Cand vii acasa?"

"De ce te intereseaza?"

"Vreau sa ma duci cu masina pana undeva."

"Dar tu nu ai permis?"

"Nu. Mi l-au ridicat pentru urmatoarele 30 de zile."

"Dar ce ai facut?" O intreb nervoasa.

Era a patra oara cand lui Meredith i-a fost ridicat permisul. Nu pot sa cred ca din nou, nu a stiu sa conduca cu grija.

"Parcare interzisa."

"Nu te mai duc eu. Trebuie sa conduci cu grija."
"Haide, Sierra. Nu fi plictisitoare."

Eu imi dau ochii peste cap si ies pe usa. Nu avea sa o mai scot din probleme asa de usor. Puteti crede ca sunt cea mai rea sora, insa sunt pur si simplu mult mai matura decat Meredith. Ea era pur si simplu imatura si inconstienta. Pentru ea, totul ce facea nu avea nici o repercursiune.

Merg spre casa familiei Floyd care era la doi pasi de a mea. Bat usor de doua ori in usa.

Imediat, o doamna care nu lasa varsta sa se vada imi deschise usa. Avea pe fata un zambet contagios de vesel.

"Buna. Tu esti Sierra Dallas?" Ma intreba, facandu-mi semn sa intru.

"Da. Eu sunt."

Intru inauntru, lasandu-mi perechea de balerini negri la usa. O urmez pana la camapeau de un albastru metalic.

"Deci, ai sa ai grija de Rachel. Nu cred ca am foarte multe sa iti explic. Daca ai vreo intrebare despre ce trebuie sa faci, Miranda va fi mereu aici pentru tine. "

"Cine este Miranda?" Intreb eu ca din reflex.

Elizabeth facu o fata destul de surprinsa, insa incuviinta usor din cap si continua.

"Este bucatareasa noastra. Daca ai vreodata vreo intrebare, ea iti va putea raspunde."

Eu ma dau usor in spate, dandu-mi seama cat de nepoliticoasa am fost. Imi strang buzele, sub forma unei linii foarte subtiri.

"Am inteles."

"Eu am sa plec. Vor fi unele cazuri in care va trebui sa ramai aici peste noapte. Crezi ca se poate?"

"Desigur. Ma pot conforma oricarui program."

"Foarte bine. Ne vedem diseara." Zice Elizabeth si pleca spre usa.

Se incalta si pleca foarte rapid. Nu stiam ce lucra doamna Grier, insa era sigur ceva important. Si sigur era si faptul ca nu avea incredere in fiul ei, Nash, si angaja un babysitter sa stea cu fiica ei mai mica.

Merg in bucatarie si o vad pe Miranda. Era o doamna trecuta de a doua tinerete. Statea in bucatarie, pregatind ceva de mancare. Ma duc spre frigider si ma uit la programul lui Rachel.

Trebuia sa o trezesc in jumatate de ora. Ma asez la masa. Miranda puse o tava plina de prajituri in cuptor si imediat bucataria se umplu de un miros incredibil.

"Miroase foarte bine." Ii complimentez eu talentul culinar. Ea zambi, fata ei asemanandu-se si mai tare cu cea a unei bunicute.

"Multumesc. Tu esti Sierra, nu? Ai venit sa stai cu Rachel?"

"Da. Eu sunt. Sper sa nu am nici o problema cu micuta."

"Nu cred ca ai sa ai probleme cu Rachel, cate ai putea sa ai cu fratele ei." Imi zice, asezandu-se in partea opusa a mesei.

"Sa am probleme cu Nash?! Sper ca nu." Zic eu, o mie de ganduri rele umplundu-mi mintea.

"Da. Este o persoana mai dificila."

"Nu cred ca poate fi atat de rau." Zic eu,incercand sa fiu cate de pozitiva pot.

Stiam ca am sa am cateva probleme cu el,insa speram in aceasi masura sa il evit cat de mult puteam. Prezenta lui nu imi sugera prea multa siguranta.

"Eu iti urez noroc." Imi zice Miranda, in timp ce scotea din frigider un cofraj de oua.

Imi puse imediat o cana cu cafea neagra, aburinda in fata. Eu iau o gura cu varful buzelor, incercand sa nu ma frig.

La ora 8 si jumatate, urc in camera lui Rachel. Intru incet inautru. Era o camera in totalitate roz, cu multe jucarii de plus in stanga si in dreapta. Merg spre patul imens pentru o fetita de 5 ani si o scutur usor.

Hey! Acesta este capitolul nou, capitolul de marti. Sper ca va place! Va multumesc pentru toate aprecierile la aceasta carte, dar si la celelalte.

Scuzati greselile! LOTS OF LOVE! ☆