Ultima raza de soare

Capitolul 6

Era un fel de sulita foarte ascutita.Cred ca servitorii Malefficei au scapato, sau au aruncat-o.Ne-am tarat timp de 2 minute, sau cred ca a fost mai scurt timpul, doar ca ni-sa parut ca a durat o vesnicie.Cand am ajuns la acea "sulita" ne-am taiat sforile de la maini si de la picioare si am incercat sa ne ridicam de pe jos, sa plecam acasa.Dar simteam ca picioarele mele sunt doua scobitori pe care nu te puteai tine sus.Desi picioarele mele nu erau asa slabe (dar nici grase) nu erau stabile.Kim cred ca a trait acelasi sentiment deodata cu mine, deoarece o auzeam soptind incet "au! Nu ma mai pot ridica!"
-Kim, esti in regula? am intrebat eu, ca si cum nu as sti ce se intampla cu ea.Mai bine zis cu noi.
-Sunt.., sunt ok! Doar ca ma simt ametita si nesigura.Tu?
-Nu ma pot tine pe picioare.Cred ca suntem prea slabite.Oare cat am dormit?
-Nu stiu, vreo 3 ore, poate...
-Eu cred ca a fost mai mult. 3 zile poate, sau chiar 5.
-5? Si nu a venit nimeni sa ne caute?
-Nu cred ca ne-ar fi gasit aici vreodata.Suntem in inima padurii.Acum hai sa mergem.Ne va lua mult pana ce ajuncem acasa.Cam 2 zile. am spus, de data asta mai hotarata ca niciodata.

Am pornit la drum cam de 2 ore, cred.Nu am crezut niciodata ca se va intampla asa ceva in viata mea.Credeam ca o sa am o viata cu studiile terminate, sa fiu avocata ca mama, sa am o casa mare si frumoasa, un sot, o familie, o viata fara pericole extreme, ca acesta in care ma aflu.Pericol extrem insemnand moarte, tragedie, o viata asa cum au cei din filmele mele preferate "Hunger games".O viata nelinistita, groaznica.
Dupa 10 minute de mers, am gasit o cabanuta mica, din lemn care parea foarte primitoare.Am batut la usa si a raspuns o batranica draguta, cam surda dar foarte primitoare.Traia impreuna cu pisica ei, Nelly.O pisica batrana, dar foarte rasfatata.Avea o zgarda incrustata cu perle colorate si niste ochi verzi, patrunzatori.Batranica, numita Miss Holly, ne-a servit cu o cana de ceai cu miere si biscuiti cu gem de visine.Ma simteam ca la buni acasa.O casa batraneasca, mica si primitoare.Afara era deja racoare, pentru ca era luna octombrie, luna mea preferata.Pe data de 15 octombrie era ziua mea.Implineam 16 ani.

Batranica se uita la noi cu o caldura si o prvire coplesitoare.Era atat de buna, de draguta cu noi, dar nu stiam de ce.Mai exista oameni asa buni si primitori in anul 3000? Se pare ca da.Ea ne-a intrebat ce cautam noi doua, pe vremea asta ploioasa, in mijlovul padurii.
-Suntem urmarite.Cel putin am fost urmarite si aduse aici.Ea ne-a batut si ne-a lasat aici, in mijlocul padurii. a raspuns Kim repede, infiorata.
-Cine ea?!
-Male....
-Şsssss! a spus Miss Holly si a tras toate draperile pe care le avea in camera unde eram (cred ca erau vreo 5...) si a inchis usa cu cheia.
-Era cumva Maleffica ? a intrebat Miss Holly in cea mai mare soapta pe care o auzisem pana acum.
-O...o cunoasteti? am intrebat mirata, chiar uimita.
-Da.Am fost prietene bune in tinerete.Nu o cheama Maleffica, ci Victoria.
-Cum ati fost prietena cu acea bestie?! a intrebat Kim.
-Si eu m-am intrebat asta de mii de ori.Cum am putut sa am incredere in ea.Cum am putut sa tin la ea atat de mult, si apoi sa sufar.
-Dar ce s-a intamplat mai exact?
-Noi doua eram de nedespartit.Eram tinere, ca voi,cand Victoria a inceput sa se indeparteze de mine.Ne stiam de aproape 10 ani.A zis ca si-a irosit toata viata fiind prietena mea.A zis ca va face ceva ca sa recupereze timpul si victoria pe care o putea castiga in acesti 10 ani.Iar acum, vrea sa distruga lumina.Va face orice ca sa o distruga.O cunosc si stiu ca va face asta.
-Si daca va reusi sa faca asta, ce se va intampla? a intrebat Kim, tot in soapta.
-Toti oamenii se vor face scrum si se vor transforma in sclavi ai iei.
-Dar asta nu se va intampla.Nu voi permite asta.Trebuie sa facem ceva.Trebuie sa o oprim!