Poezii şi cîntece

Poveste

I
Se iubeau,se respectau
Unul altuia-şi cîntau
Îşi povesteau poveşti cu zmei
Glumeau pe seama lui Bau-Bau
Trăiau în lumea construită
Din sărutări fierbinţi
Îmbrăţişări şi vorbe dulci
Erau atît de fericiţi
Ei doar îşi trăiau clipa
Braţ la braţ păşind uşor
Ea era actriţă
El - un simplu admirator
Era un joc naiv,
Dar captivant pentru amîndoi
Un fel de a spune tu şi eu
Într-un cuvînt ,adică "noi"
El îi dăruia buchete
Ea zîmbea-napoi frumos
El scria pentru ea versuri
Ea îl săruta mieros
Ea zbura cu el de mînă
Chiar dacă el mergea pe jos
Ea punea pe umăr capul
El o cuprindea sfios
Nu le păsau că sînt războaie
Că sîngele curge şiroaie
Că unii oameni mor de foame
În timp ce alţii fac milioane
Şi timpul curge rîu ne întors
Că timpu-i veşnic,nemilos
Neprietenos chiar crud
Şi la rugăciuni e surd
Ei nu ştiau că trece
Dragostea trece ca o boală
Lăsînd stropi de durere
Ca o abureală
Dragostea-i gheară
Ce rîmă-n inimă tranşee
Îngroapă-n amintiri
Un bărbat sau o femeie
Dragostea -i oarbă şi orbeşte
Vezi doar ceea
Ce crezi că te iubeşte
Iubeşti doar ceea
Ce nu este al tău
Iubeşti doar silaba "tu"
Din cuvintul "tu şi eu"

II
Acum nu crezi nimic
Nu vrei să vrei să crezi ce vezi
Nu mai iubeşti,defapt urăşti
Un demon blond cu ochii verzi
Erai un visător dar acum
Nu mai ştii cine esti
Te simţi atît de singur
Exact ca zmeul din poveşti
Priveşti mereu spre uşă
Aştepţi să vină înapoi
Eşti în stare să o ierţi
Doar ca să fiţi iarăşi în doi
Dar ea nu vine
Îneci speranţa în vin
Şi puţin cîte puţin
Devii misogin
Mai trece ceva timp
O zi de parcă-i veac
Ceasul bate tot mai greu
Tic-...Tac
Sună telefonul
De mult n-a mai sunat
Un număr cunoscut
Dar nu ridici-esti beat
Mai sună înc-o dată
Ridici şi stringi din dinţi
E acelaşi glas divin
Acum îţi cere să o ierţi
Să o primeşti înapoi
Că n-a ştiut ce a făcut
Dar tu răsounzi cu ură
"Nu ştii cît m-a durut
Prin cîte am trecut
Cît m-am zbătut
Ca să pot să trec peste
Să pot să te uit
Şi acum revii
De nu s-ar fi întîmplat
Îmi pare rău
Dar nu-s de vină eu.
Eu te-am uitat!

Păcat