Poezii şi cîntece

Sunt în doliu

Nimic nu mai e la fel,
Simt că toate s-au schimbat
Şi nu contează dacă-o sa găsesc cine-i vinovat.
N-o s-aducă înapoi zilele care au fost
Şi chiar dacă le aduce, nu mai are nici un rost
Fără de folos a fost, e acum şi o să fie,
Căci speranţa are gata un săpun şi o frânghie.
Trag şi eu de sfori cît pot, pîn la urmă cine ştie,
Poate îşi găseşte locul nu în ştreang, dar pe hîrtie,
Dar pînă sfîrşeşte ea mai are să moară frica
C-o să las în urma mea doar pixul foaia şi sticla,
Nişte versuri ordinare şi-ncă nişte amintiri
Şi posibil o poveste despre un beţiv la ştiri.
Nu mai ai deloc ce-i face ştreangul e deja legat
Pentru orice sentiment care-a fost nesavurat.
Bun sau rău sau cum o fi mai am multe de-nvăţat,
Căci încă trăiesc cu silă veacul ăsta blestemat.
Doi-trei paşi au mai rămas şi sunt gata sa îi fac -
Pentru boala asta omul încă n-a găsit vre-un leac.
Ce păcat, dar ce păcat, raţiunea nu m-ajută
Cu o mîna sau vre-un umăr ca să-mi consruiesc o plută,
Să mă duc sau să m-aducă jos ori sus nu mai contează
Căci rutina zi de zi mă alungă de acasă.
Roade file sapă riduri spectrul mi-l decolorează
Şi mă face pic cu pic să cred că sar de pe fază.