Sunt atît de singur în această lume mică,
N-am deschis noi orizonturi , îmi era frică
Să mă pierd, să ajung unde n-am vrut,
Dar tot acolo am ajuns orice aş fi fost făcut.
Acum singur şi tăcut merg încet,
N-am încotro să mă grăbesc şi am destul timp să regret,
Da' n-am timp să aştept pînă pun mîinile pe piept
D'aia mă rog mai în fiecare zi la Arhitect
Să-mi dea putere,
Să-mi dea speranţă,
Sa-mi dea credinţă
Şi toleranţă.
Putere să calc peste capete,
Credinţă să nu calc limite,
Speranţă că poate pot schimba ceva
Şi toleranţă pentru a mă apăra.
CITEȘTI
Poezii şi cîntece
PoetryAici găseşti versuri rupte din mine. Dacă-ţi plac (la poezii mă refeream :) ) dă-mi de ştire cumva, un like ( steluţa aia ) ori comenteaza... Mercy anticipat :)
