Cateodata am inspiratie, cateodata nu. Ma gandesc ca as putea scrie despre niste intamplari extraordinare, dar nu este atat de usor pe cat cred. As putea sa insir milioane de cuvinte fara legatura intre ele si as umple sute de foi si le-as prinde cu niste ata si aceea ar fi cartea mea. Daca stai sa te gandesti, nu ar fi asa de rau. Ar fi chiar interesant.
Mar, bicicleta, papusi si zambet in tablou pe perete mazgalit. Lemn, camasa, stomac, note, biblioteca plina de licurici.
Vezi? Fiecare cuvant pe care il astern pe hartie este legat de altul, nu conteaza cum. Poate este faptul ca amandoua incep cu o consoana sau este faptul ca au acelasi numar de litere. Nu conteaza. Tot ceea ce voi scrie vreodata va fi o lunga legatura de cuvinte prinsa cu ata.
As putea scrie poezii, in felul acesta, mazgalind niste litere prinse de altele, apoi niste idei briliante mi-ar invada mintea. Ori as putea chiar sa-mi dau silinta superficial. Cam asa:
