9:34
~Beep, beep~
Ma uit la telefon,stiind sigur ca e acel anonim prost,care mi-a distrus viata.
Eu: A..alo...?
Anonim: Alo. Ce ai patit draga mea?
Eu: Nu imi mai spune "draga mea" pentru ca nu sunt! Pai dupa ce mi-ai omorat mama,ma simt super! Stau in camera mea si plang 24 din 24! Amuzant,nu?
Anonim: Foarte. Si inca o data,nu eu ti-am omorat mama! Ci oamenii mei!
Eu: Asta chiar ca nu ma intereseaza! Tu i-ai platit,sau nu i-ai platit,dar tu i-ai pus sa faca asta,asa ca lasa-ma in pace! Mi-ai distrus viata! D..doar lasa-ma!!!
Anonim: Off..Doamne daca ai stii cat de rau imi pare...Dar stai,de fapt chiar nu-mi pasa..
Eu: Esti bolnav rau,omule!
Anonim: Ha,ha pai sa stii ca.......
Eu: Stoooop!! Gata! Nu mai vreau sa te aud! Nu mai vreau sa iti bati joc de mine! M-am saturat!! Iesi o data din viata mea,si nu ma mai suna cu numar ascuns! Iti ordon!!
Anonim: Wow,wow,wow..se pare ca ai uitat de ce pot sa fac..
Eu: Stii ce?! Omorandu-mi mama,mi-ai distrus viata! E ca si cum sunt moarta pe interior,dar totusi vie! Ea era singura care ma intelegea..care ma iubea...ea...ea era totul! Nu cred ca ti-ai dorii ca mama ta sa moara!
Anonim: Eu nu am mama!
Eu: Poate de asta nu ai inima!
Anonim: Mai usor,stii tatal tau e un om dragut..nu cred ca ai vrea sa i se intample ceva..nu?
Eu: Stii ce?! Nu ma intereseaza! Omoara-l! Omoara-ma! Omoar-o pe sora mea! Nu imi pasa! Omoara-ne pe toti daca te crezi atat de important! Pe mine deja mai omorat la figurat luandu-mi mama! Lundu-mi aceea fiinta care si-ar fii dat inima pentru mine,care ma crescut,ma iubit,mi-a dat de mancare,care a facut totul pentru mine! Acum chiar ca poti sa imi faci ce vrei,si mie si familiei mele,pentru ca deja mi-ai distrus toata familia si toata viata! Pa! Eu inchid,poti sa fac ce vrei "a tot puternicule"!
Apel incheiat
Acum stau si plang din cauza unui dement tampit,bolnav...nici eu nu mai stiu ce e! Mi-am inchis telefonul,si m-am culcat.
13:22
Ma dau jos din pat,si ma duc sa fac un dus luuung.
13:41
Dupa un dus lung,si relaxant unde m-am gandit la cele intamplate,la viata mea distrusa, ma pun sa mananc. Ma decid sa mananc un bol mare cu cereale.
Termin de mancat si imi deschid telefonul.
Pe micul ecran se afiseaza un scris.
"20 de apeluri pierdute de la Anonim"
Le sterg pe toate si imi inchid iar telefonul. Decid sa fac o plimbare,nu mai suport sa stau singura inchisa intr-o camere,doar pentru ca anonimul ala mi-a distrus viata.
Ma imbrac cu niste egari albastrii, o bluza neagra si niste tenesi roz. Imi dau cu putin fond de ten,corector,rimel si crema anti-cearcane,deoarece aseara m-am culcat foarte tarziu,si am plans prea mult..arat ca un zombie.
14:20
Ies pe usa, soarele obrindu-ma. Ochii incep sa imi lacrimeze putin.
Ma uit prin jur,numai lume fericita. Ce dragut. Si viata mea era fericita pana cand un anonim tampit,mi-a distrus-o.
Dupa vreo 20 de minute,simt cum ma ia ameteala si cad pe jos.
Heii. Sper sa va placa capitolul asta.
Apropo sa continui cartea,sau nu? Mie mi se pare ca nu ar mai merita...
