Dupa vreo 20 de minute,simt cum ma ia ameteala si cad pe jos.
Ma trezesc,si observ ca sunt la spital. Ma intreb cine m-ar fii adus aici..
-Domnisoara Weskell? Spune doctorul intrand in salon.
-Da.. Spun cu jumatate de gura.
-Va simtiti bine?
-Ma simt destul de bine. Multumesc de intrebare,dar puteti sa imi spuneti ce m-i s-a intamplat,va rog?
-V-i s-a facut foarte rau,iar domnul care va adus aici,a spus ca ati cazut pe jos.
-D..da. M-a luat ameteala si dupa tot ce am putut vedea era negru. Totul negru.
-Ati lesinat.
-Si pentru cat timp am stat asa?
-O ora si jumatate. Mai era putin intrati in coma.
-Nu pot sa cred..
-Poftiti. Luati aceste pastile.
-Multumesc.
-Apropo domnul care va adus,a lasat o scrisoare si mi-a spus sa v-o dau. A spus si mi-a dat o bucatica de hartie.
-Multumesc.
-Bun,acum va las. Aveti nevoie de odihna. Imi spune si iese din salon.
Incep sa citesc scrisoare.
"Buna Raluca. Presupun ca nu stii cine te-a adus la spital,nu? Ei bine,sunt eu,anonimul care a vrut sa iti spuna ceva de mult,mult timp. Stiu ca presupui ca eu ti-am omorat mama,dar nu este asa. Te-am mintit ca sa iti fie frica de mine. Vroiam sa te folosesc ca sa imi obtii anumite lucururi,dar am ajuns sa ma indragostesc de tine. Doctorul spune ca s-ar putea sa intri in coma,sau atunci cand te trezesti,sa nu iti mai amintesti nimic. Adica sa iti pierzi memoria. Totul din vina mea. Era sa ajungi si depresiv.Imi pare asa rau,sincer. O sa iti spun totul.
Ma numesc Eric,am 19 ani. Te cunosc pe tine,si pe familia ta de 8 ani. Si tu ma cunosti,dar m-ai vazut rare ori,deci probabil nu iti amintesti de mine.
Cand tu nu erai acasa,eu am ramas cu familia mea,acasa la parintii tai,pentru ca intreasem in belele si nu puteam sa dormim la noi. Dupa miezul noptii,acei oameni care ne cautau,au aflat unde eram,si au intrat peste noi in casa ta.
Mama ta a suferit de un atac de cord foarte grav. A stat in coma vreo 3 zile. Pana la urma,am scapat de acei oameni. Am decis cu totii sa nu iti spunem nimic,doar ca sa nu iti faci griji si sa nu suferi. Tatal tau a stiut de ce mama ta a murit. Inainte sa o vezi tu,eu deja trecusem pe la ea la spital. Imi pare sincer rau ca te-am mintit in halul asta,si ca aproape ti-am distrus viata. Am vrut doar sa te folosesc,dar mi-am dat seama ca eram un nenorocit daca faceam asta,asa ca acei oamenii.
Inca o data imi pare nespus de rau,Raluca. Te iubesc foarte mult!
Cu drag,
Al tau Eric."
Am inceput sa plang in hohote. Nu puteam sa cred asa ceva. E cumva o alta gluma de al lui? Nu...nu pot sa cred. E imposibil...
Si ma iubeste? Nu..nu pot sa il cred. Nu! E imposibil sa ma iubeasca!
Heii,ma scuzati ca nu am mai postat de 4 zile,dar am fost la tara. Nu ma omorati:) Si imi pare rau ca nu am putut face capitolul mai lung.
Deci...sper sa va placa si acest capitol.
P.S- Va multumesc pentru cei +100 de cititori!♡♡
Kisses all. :*
