Eu: Daca intradevar ma iubesti,da-ti jos gluga! Poate imi aduc aminte de tine..
Eric: Of...pai.. daca poate asa o sa ma recunosti...
In sfarsit aveam sa il vad. Sa ii vad fata nenorocitului astuia care m-a terorizat zile intregi,care poate ma iubeste..
*Cioc,cioc*
Doctorul: Domnisoara Weskell?
Eu: Da domnule doctor?
Off,firar! Serios acum! De ce?! De ce tocmai acum m-a intrerupt!
Doctorul: Trebuie sa va odihniti. Spune intrand in salon.
Eu: Nu ma mai puteti lasa 2 minute?
Doctorul: Imi pare rau,e necesar. Trebuie sa va odihniti,altfel puteti avea din nou probleme.
Eric: Raluca,mai sunt zile. Stai linistita. Mai importanta sanatatea ta decat dezvaluirea identitatii mele.
Eu: Off..bine atunci. Inteleg.
Eric: Doctore,vreau sa va pun o intrebare. Una singura.
Doctorul: Orice.
Eric: Cand va fii externata?
Doctorul: Maine dimineata la ora 9:40.
Eric: Multumesc.
Wow... Poate lui Eric chiar ii pasa. Peste 2 minute raman singura in salon. Incerc sa adorm.
*Dupa 1 ora*
Doctorul: Domnisoara?
Eu: Da doctore?
Doctorul: Trebuie sa mancati. Spune si aseaza o farfurie cu piure si o pulpa de pui.
Eu: Multumesc. Chiar eram lihnita. Spun si il privesc pe doctor iesind din camera.
Dupa ce mananc, ma pun sa citesc o revista dintre cele pe care m-i le adusese asistenta. Dintr-o data telefonul imi suna. Tresar brusc scapand revista. Ma uit la ecran si observ ca ma suna Eric.
Eu: Da Eric.
Eric: Raluca,trebuie sa iti spun ca maine aveam de gand sa vin sa te iau,dar trebuie sa plec in America pentru 1 saptamana. Chiar imi pare sincer rau.
Raman uimita pentru cateva secunde.
Eu: N..nu...! Nu! Nu e corect! Maine trebuia sa te cunosc,sa iti vad fata! E...eu..nu ,nu pot sa cred.
Eric: Uite Raluca,imi pare nespua de rau,sincer. Dar trebuie sa plec cu parintii. Tata are niste treburi de rezolvat pentru serviciu.
Eu: B..bine. Pa Eric.
Eric: Te-ai suparat?
Eu: Nu! Chiar deloc!Pa!
Eric: Raluca,nu este vina mea..
Eu: Ai 19 ani! Nu esti obligat sa te duci cu ei! Puteai sa ramai aici pentru mine!
Eric: Nu imi pot dezamagii familia! Sunt sigur ca si tu ai pleca cu parintii tai,chiar daca ai avea 27 de ani doar ca sa nu ii dezamagesti sau ranesti!
Eu: Mda..poate ca ai dreptate. Poate...Acum vreau sa ma intorc la cititul revistelor. Pa Eric!
Eric: Pa Ralu.
Eu: Ralu..?
Eric: Da. Asa iti mai zic,ca si alint.
Eu: Bine,bine. Stai asa,sigur nu e doar o scuza prosteasca de a ta ca sa ma pacalesti?!
Eric: Raluca,nu te-as rani. Jur!
Eu: Sigur?
Eric: Pe cuvant. Trebuie sa inchid. Te iubesc. Pa.
Eu: Pa...Eric.
~Apel incheiat~
Raman suparata,dar nu stiu de ce.. Totusi are dreptate. Dar in continuare ma gandesc ca poate e o scuza si nu pleaca nicaieri...
Heii scuze ca nu am pus poza cu Eric,dar m-am gandit la o alta continuare,asa ca nu stiu sigur cand o sa pun o poza cu el. Dar intre timp, poate voi pune o poza cu Raluca.
Scuze si pentru acest capitol,dar nu am avut asa multa inspiratie si m-am simtit cam rau...Dar sper sa va placa. No judge me. Pls ^_^
Pareri?
Kisses.
