Poemele Naturii

Simpozion De Suflete

Aștept sub ploaia măruntă,
Sub cerul plumburiu,
Să vină ora când ale noastre suflete,
Se vor reuni deîndată,
Așa tăcut cum prea bine se știe
Cu haine pompoase ca de gală,
Pantofi vii și priviri moarte!
Să valsăm sub clar de lună
În simfonia nopții
Să auzi greierii cum cântă
Neosteniți balade
Cum cerul ne îngână cu-ai lui îngeri.
Să ne dezgolim de secrete
Și de vise neîmplinite!
Să simțim fumul de stele
Și savoarea sărutului !
Uită-te la dantela de pe pat
Singurei o să o sfâșiem
Apoi incendiem amintirile
Sufletele noastre să-și piardă din numitor comun,
Și să continue libere prin umbra nopții vesele ca au lăsat cenușa vieții,
Aud râsete senine...
Aud și gemete și țipete!
Fiecare plătește viața cu ceva!
Așa să fim mereu...
Eu și cu tine
Doar niște pete de culoare
Pe cerul furtunii
Doar niște păsări călătoare
Ce se zvârcolesc de-a pururea!