Poemele Naturii

Visăm

Visăm ca niște frânturi de stele ce suntem...
Ca niște spirite din acest Univers măreț!
Și totuși...nu ne-am întrebat niciodată
Cum să simțim profund viața și Divinitatea
În această realitate dura de care ne lovim
Când ne trezim din vis!
Exact atunci când deschidem ploapele...
Speriați ori fericiți
Realitatea ne lovește cu o piatra-n creștet...
Ne dăm seama ca puritatea spiritului rămâne în vis
La rândul lui stocat în inima unui astru.
Că doar noi suntem cheia spre a transforma visele în realitate
Să nu ne mai mirăm
Oricine își poate clădi un castel puternic de vise și sa-l duca cu el in material...
Deoarece fiecare vis al nostru plutește in neant...
Metafizicul e planul spiritului iar visul e călătoria lui.
De asta nu dorim sa ne trezim din cate-un vis uneori
Spiritul nostru refuza revenirea-n trupul pătimaș si scrijelit de realitatea seacă
A oamenilor fără vise...
Apoi ne uitam în oglindă și nu ne recunoaștem
Haideți să ne proiectăm imaginea si dorințele din vise...
Aici pe Pământ..sa unim Universul paralel cu Materialul!
Atunci vom fi în pace totală...noi și TOT!