Poemele Naturii

Mare de Culori

Marea de colori, 

Vii și moarte

Nu te pot distinge.

E ca Holi la indieni

Și ca ploaia de curcubeu la noi.

De ce te ascunzi?

Vrei să-mi simți euforia?

Vrei să-mi asculți strigătul?

Așa vreau să urlu până mor.

Singură în miez de noapte.

Euforia este visul meu

Să te am ca un nebun...

În mii de contraste

În fotografii șterse,

Pictate cu cafea

Și cu scrum de țigară.

Așa te vreau în memoria mea.

Așa șters și fără gust.

Holi a trecut repede.

Acum alb-negrul mă cuprinde.

Și așa te văd.

Ca prin ceața de la geamul rece

Ca prin norii gri.

Mi-aș dori să fie mereu culori în mine.

Să pot râde să pot plânge.